Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC
Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 1482 pentru MIC.
COROÁNĂ , coroane , s . f . 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori și frunze , cu care se încununează capul ; cunună . 2. Podoabă de metal ( prețios ) , ornată cu pietre scumpe și purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor ; p . anal . tiară papală . 3. Fig . Putere monarhică , suveranitate ; p . ext . persoană care deține această putere . 4. Unitate monetară în anumite țări . 5. Totalitatea crengilor unui arbore , ale unui arbust etc . 6. Partea superioară , vizibilă , a dintelui omului , care iese din gingie și este acoperită cu smalț . 7. Partea de deasupra copitei la piciorul calului . 8. Suprafață cuprinsă între două cercuri concentrice . 9. ( În sintagmele ) Coroană solară = regiune luminoasă în jurul soarelui , formată din stratul exterior și cel mai rarefiat al atmosferei solare , vizibilă cu ochiul liber în timpul unei eclipse totale de soare . Coroana boreală = Numele unei constelații ( circulare ) din emisfera boreală ; Hora . 10. Nume dat mai multor piese sau părți de piese mecanice , de lungime mică , având forma unui cilindru gol . 11. ( Muz . ) Semn pus deasupra unei note sau a unei pauze pentru a le prelungi valoarea ;
CORÓI , coroi , s . m . Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici , în special
CORPÚSCUL , corpusculi , s . m . Părticică de materie ; corp de dimensiuni foarte
COSÁC , cosaci , s . m . Pește de apă dulce din familia crapului , cu corpul turtit lateral , cu solzi mici , negri - albăstrui pe spinare și argintii pe laturi . ( Abramis
COSÍȚĂ , cosițe , s . f . 1. Părul lung al femeilor , împletit în una sau două cozi ; p . gener . păr . 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu frunze terminate cu un cârcel ramificat , cu flori mici , albe - albăstrui ( Vicia
COSIȚÉL , cosiței , s . m . Plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu rădăcina fibroasă , cu frunze mici , lunguiețe și dințate și cu flori albe . ( Sium latifolium ) . - Cosiță + suf . -
CÓT , coate ( I 1 ) și ( I 2 , 3 , 4 ) coturi , s . n . , ( II ) coți , s . m . I. S . n . 1. ( Anat . ; la om ) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus , care unește brațul cu antebrațul . 2. Loc . porțiune unde un drum , o vale etc . își schimbă brusc direcția ; cotitură , întorsătură . 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc , folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite . 4. ( Reg . ) Colț , unghi , ungher . II. S . m . Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0 , 664 metri ( în Muntenia ) sau cu 0 , 637 metri ( în Moldova ) , care reprezenta distanța de la cot ( I 1 ) până la încheietura palmei ; p . ext . măsură considerată , subiectiv , mare sau mică , după
COTÉI , cotei , s . m . Câine de talie mică , cu picioarele
COTEÍCĂ , coteici , s . f . Cățea mică . - Cotei + suf . -
... COTENEÁȚĂ , cotenețe , s . f . ( Pop . ) Coteț mic
COTÍGĂ , cotigi , s . f . 1. Căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare . 2. Fiecare dintre cele două roți , de mărime inegală , legate între ele printr - o osie , pe care se reazemă grindeiul plugului ; teleagă , rotilă , [ Var . : cotiúgă s .