Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN

 Rezultatele 481 - 490 din aproximativ 622 pentru BUN.

PROFESIONALITATE

... PROFESIONALITÁTE s . f . Calitatea de a fi un bun

 

PROLETAR

PROLETÁR , - Ă , proletari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține proletariatului , privitor la proletariat . 2. S . m . și f . Cetățean sărac din Roma antică , ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută ( prevăzută de lege ) . 3. S . m . și f . Muncitor , cu un nivel de viață relativ scăzut , care , pentru a - și câștiga existența , își vinde forța de muncă pentru un salariu în general

 

PROPRIETĂREASĂ

... PROPRIETĂREÁSĂ , proprietărese , s . f . Soția unui proprietar ; deținătoare a unui bun

 

PROPRIETAR

... PROPRIETÁR , - Ă , proprietari , - e , s . m . și f . Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun

 

PROPRIU

... PRÓPRIU , - IE , proprii , adj . 1. Care aparține în mod exclusiv cuiva ; personal . 2. Caracteristic , specific . 3. Care este bun

 

PUȘLAMA

... PUȘLAMÁ , pușlamale , s . f . Om lipsit de caracter , prost crescut , care nu este capabil de nimic bun

 

RĂPI

... în mod silnic pe cineva ; a fura . 2. A lua ( prin abuz ) ceva , a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia ; a jefui . 3. Fig . A fermeca , a încânta , a vrăji , a captiva ...

 

RADIOAMATOR

RADIOAMATÓR , radioamatori , s . m . Persoană care , ca amator , stabilește legături între o stație de radio ^2 proprie și o stație de radio ^2 străină , cu scopul de a comunica în bune condiții cu aceasta , de la o distanță cât mai mare . [ Pr . : - di -

 

REȘLEFUI

REȘLEFUÍ , reșlefuiésc , vb . IV . Tranz . A șlefui din nou pentru a netezi mai bine , pentru a da o formă mai bună . - Re ^1 - +

 

REABILITA

REABILITÁ , reabilitez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A face să - și recapete sau a - și recăpăta buna dispoziție , a ( - și ) restabili prestigiul știrbit . 2. Tranz . ( Jur . ) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute ( în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false ) . [ Pr . : re -

 

RECHIZIȚIE

RECHIZÍȚIE , rechiziții , s . f . Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile ( contra plată ) pentru nevoile armatei sau ale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>