Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

CIULI

CIULÍ , ciulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre animale ) A ridica urechile ținându - le drept în sus ( pentru a - și încorda auzul ) . 2. Fig . ( Despre oameni ) A - și încorda auzul pentru a desluși un zgomot , a asculta cu atenția

 

CIUMAT

... CIUMÁT , - Ă , ciumați , - te , adj . , s . m . și f . ( Adesea fig . ) ( Om

 

CIUNG

CIUNG , - Ă , ciungi , - ge , adj . 1. ( Despre mâini ) Care a fost retezat ; ( despre oameni ; adesea substantivat ) care are o mână retezată ; ciunt . 2. ( Despre copaci ) Cu crengile rupte sau

 

CIUPI

CIUPÍ , ciupesc , vb . IV . 1. Tranz . A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva , strângând - o și provocând durere ; a pișca . 2. Tranz . A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca ; a ciuguli ; ( despre oameni ) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva ( și a mânca ) . 3. Tranz . A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A - și însuși ( în mod repetat ) mici sume de bani , obiecte mărunte etc . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta puțin ; a se

 

CIURDĂ

CIÚRDĂ , ciurde , s . f . ( Reg . ) 1. Cireadă . 2. ( Fam . ) Mulțime de oameni , de copii etc . ; ceată ,

 

CIVILIE

... CIVILÍE s . f . ( Înv . și pop . ) Viață , stare , condiție de om

 

CLĂCUȘOARĂ

CLĂCUȘOÁRĂ , clăcușoare , s . f . Diminutiv al lui clacă ( 2 ) ; ( glumeț ) faptă nepotrivită ( a unui grup de oameni ) ; poznă . - Clacă + suf . -

 

CLĂDIRE

CLĂDÍRE , clădiri , s . f . 1. Acțiunea de a clădi . 2. ( Concr . ) Construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni , unor animale , unor obiecte și instalații

 

CLĂNȚĂU

... CLĂNȚĂU , clănțăi , s . m . Om

 

CLĂPĂUGI

CLĂPĂUGÍ , clăpăugesc , vb . IV . Refl . ( Despre urechile oamenilor și ale animalelor ) A atârna în jos ( din cauza mărimii lor ) ; a se pleoști . [ Pr . : - pă -

 

CLAN

CLAN , clanuri , s . n . 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive , formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă . 2. ( Peior . )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>