Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE

 Rezultatele 471 - 480 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.

DÂRLOG

DÂRLÓG^2 s . m . v . dârloagă . DÂRLÓG^1 , dârlogi , s . m . Cureaua frâului la calul de călărie , cu care se conduce animalul ; ștreang legat de căpăstru , pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape , mergând alături de el . - Et .

 

DĂBĂLĂZA

DĂBĂLĂZÁ , dăbălăzez , vb . I . ( Reg . ) 1. Tranz . ( Despre animale ) A - și lăsa să atârne în jos capul , gura sau urechile ; a pleoști . 2. Refl . ( Despre oameni ) A slăbi , a se moleși . - Probabil din

 

DĂRÂMĂTURĂ

... s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal

 

DĂSCĂLIT

DĂSCĂLÍT , - Ă , dăscăliți , - te , adj . Învățat , povățuit , sfătuit ; ( despre animale ) dresat . - V.

 

DARWINISM

DARWINÍSM s . n . Concepție evoluționistă , formulată de naturalistul englez Darwin , care explică originea și evoluția speciilor de animale și de plante prin transformarea treptată a altor specii care au trăit odinioară pe pământ , ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate , ereditate , suprapopulație , lupta pentru existență și selecția

 

DEȘELA

... 2 vb . I . v . deșeua . DEȘELÁ^1 , deșél , vb . I . Tranz . A îndoi , a vătăma , a frânge spinarea unui animal

 

DEȘELAT

DEȘELAT ^3 , - Ă adj . v . deșeuat . DEȘELÁT^2 , - Ă deselați , - te , adj . ( Despre animale , p . ext . despre oameni ) Care are spinarea îndoită , vătămată , frântă de poveri , de eforturi prea mari sau de lovituri ; spetit ; p . ext . foarte obosit . - V. deșela^1 . DEȘELÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) deșela^1 . - V. deșela^

 

DEȘEUA

... DEȘEUÁ , deșeuez , vb . I . Tranz . A scoate șaua de pe spinarea unui animal

 

DEȘEUAT

DEȘEUÁT , - Ă , deșeuați , - te , adj . ( Despre animalele de călărie ) Care nu are șa , căruia i s - a scos șaua . [ Pr . : - șe - uat . - Var . : deșelat , - ă adj . ] - V.

 

DEBARCADER

DEBARCADÉR , debarcadere , s . n . Loc pe malul unei ape sau pe un chei , într - un port , amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor , a animalelor sau a unor

 

DECEREBRARE

DECEREBRÁRE s . f . Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale , în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>