Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru II
Rezultatele 461 - 470 din aproximativ 1630 pentru II.
CĂLÍ , călesc , vb . IV . I. 1. Tranz . A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă ; a oțeli . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întări , a ( se ) consolida , a ( se ) oțeli . II. Tranz . A prăji în grăsime un aliment , în special
CĂLÚGĂR , călugări , s . m . I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monah . II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie , lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii
CĂLÚGĂRIȚĂ , călugărițe , s . f . I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monahie ^2 . II. Insectă carnivoră mare , de culoare verde - cafenie , cu picioarele din față în formă de cange , care - i servesc la prinderea prăzii ( Mantis religiosa ) . - Călugăr + suf . -
... CĂLUGĂRÍE s . f . Viață de călugăr ( iță ) . - Călugăr + suf . - ie
... CĂMĂTĂRÍE , cămătării , s . f . Faptul de a da bani cu camătă ; ocupația cămătarului . - Cămătar + suf . - ie
... s . f . 1. ( Urmat de determinarea " portului " ) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port . 2. ( Înv . ) Detașament condus de un căpitan . - Căpitan + suf . - ie
... CĂPRĂRÍE , căprării , s . f . 1. ( Înv . ) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar ^2 . 2. ( Fam . ) Categorie , grup . - Căprar ^2 + suf . - ie
CĂPRIÓR , căpriori , s . m . I. Animal rumegător sălbatic , mai mic decât cerbul , cu picioare subțiri și agile , cu coarne mici ( Capreolus capreolus ) . II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case . 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului , platforma zidarului etc . [ Pr . : - pri -
CĂPRIOREÁLĂ , căprioreli , s . f . Totalitatea căpriorilor ( II 1 ) . [ Pr . : - pri - o - ] - Căprior ( i ) + suf . -
CĂPRIORÍ , căprioresc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A fixa căpriorii ( II 1 ) la o construcție . [ Pr . : - pri -
CĂPÚȘĂ , căpușe , s . f . I. ( La pl . ) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor , care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându - le sângele ( Ixodes ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest gen . II. 1. ( Bot . ) Ricin . 2. Mugur de viță , din care se dezvoltă coardele și rodul ; ochi ^