Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN

 Rezultatele 451 - 460 din aproximativ 622 pentru BUN.

POSESOR

... POSESÓR , - OÁRE , posesori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun

 

POSTORONCĂ

... căruței și de hamuri , cu ajutorul cărora calul trage vehiculul ; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb . 2. Epitet dat unui om de nimic , bun

 

POTABIL

... POTÁBIL , - Ă , potabili , - e , adj . Care îndeplinește toate calitățile necesare pentru a putea fi băut ; bun

 

PRĂDA

PRĂDÁ , prad , vb . I . Tranz . A jefui , a devasta , a pustii o țară , un ținut etc . ; a jefui , a fura cuiva bunuri de

 

PRĂDALICĂ

... PRĂDÁLICĂ , prădalice , s . f . ( În evul mediu , în Țara Românească ) Bun

 

PRĂDAT

PRĂDÁT^2 , - Ă , prădați , - te , adj . Jefuit , devastat ; furat ( de bunuri de preț ) . - V. prăda . PRĂDÁT^1 s . n . Prădare . - V.

 

PRĂPĂDI

... a ( se ) strica . 2. Tranz . A ucide , a omorî , a răpune . 3. Tranz . ( Pop . ) A pierde un bun ; a risipi , a irosi . 4. Tranz . ( Pop . ) A nu mai recunoaște , a nu mai găsi ; a ...

 

PRĂPĂDIT

PRĂPĂDÍT , - Ă , prăpădiți , - te , adj . ( Despre obiecte , clădiri , bunuri etc . ) Care se află într - o stare mizerabilă , care este stricat , deteriorat , dărâmat , sărăcăcios ; ( despre ființe ) cu forțele fizice ( sau morale ) epuizate ; vlăguit , extenuat , sfârșit . V.

 

PRĂSILĂ

... Reproducție ( dirijată ) între animale domestice ( de rasă ) . 2. Animal tânăr , pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei ( 1 ) ; p . ext . animal domestic de rasă bun

 

PRACTICĂ

PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de

 

PRADĂ

PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept hrană viețuitoarelor . 5. ( Reg . ) Risipă , cheltuială

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>