Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: PRĂDA

  Vezi și:PRADĂ, PRĂDARE, CĂLCA, CEAMBUR, DESPUIA, DESPUIAT, DEVALIZA, DEZBRĂCA, FURA, FURAT ... Mai multe din DEX...

PRĂDAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PRĂDÁT^1 s.n. Prădare. - V. prăda.

Sursa : DEX '98

 

PRĂDÁT^2, -Ă, prădați, -te, adj. Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). - V. prăda.

Sursa : DEX '98

 

PRĂDÁT s. v. jaf.

Sursa : sinonime

 

PRĂDÁT s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.

Sursa : sinonime

 

PRĂDÁT adj., s. v. captiv, prins, prizonier.

Sursa : sinonime

 

PRĂDÁT adj. 1. v. jefuit. 2. v. deposedat. 3. jefuit, răpit. (Bunuri \~.)

Sursa : sinonime

 

prădát s. n.

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PRĂDAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 87 pentru PRĂDAT.

Vasile Pogor - Poezie

... născut     Ce m-au adăpat ci șaăte și-n sînul ei m-au crescut.     Să o vînd la orișicine va voi a o prăda,     Obezile ca s-o lege eu să grăbesc a le da.     Pe fiii săi cei durelnici prin vînzare să-i zăresc,     Pe lăcuitorii ...

 

Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara

Grigore Ureche - Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă de Grigore Ureche Mulți scriitorii au nevoit de au scris rândul și povĂ©stea țărâlor, de au lăsat izvod pă urmă, și bune și rĂ©le, să rămâie feciorilor și nepoților, să le fie de învățătură, despre cĂ©le rĂ©le să să ferească și să să socotească, iar dupre cĂ©le bune să urmĂ©ze și să să învĂ©țe și să să îndireptĂ©ze. Și pentru acĂ©ia, unii de la alți chizmindu și însemnând și pre scurtu scriind, adecă și răposatul Gligorie UrĂ©che ce au fost vornic mare, cu multa nevoință cetind cărțile și izvoadele și ale noastre și cele striine, au aflat cap și începătura moșilor, de unde au izvorât în țară și s-au înmulțit și s-au lățit, ca să nu să înnĂ©ce a toate țările anii trecuți și să nu să știe ce s-au lucrat, să sa asĂ©mene fierălor și dobitoacelor celor mute și fără minte. Pre acĂ© ...

 

Ștefan Octavian Iosif - E mult de-atunci...

Ştefan Octavian Iosif - E mult de-atunci... E mult de-atunci... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei ! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri...   Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate ! Intrase sabie în țară... Zaveră... ciumă... jaf și pară ! S-au prăpădit ai mei cu toții, Și tot ce-aveam prădară hoții   Și turcul stăpînea în țară... Cum am scăpat și eu cu zile Nici aș putea să-ți spun, copile... Pesemne pronia cerească, Voind ca să mă pedepsească,   Mi-a dăruit pedeapsa-n zile... Că, uite, vremurile-acele De-au fost amarnice și grele, Dar inimi drepte, credincioase, Vin bun și cîntece frumoase   Erau pe vremurile-acele... Azi cat nedumerit, nepoate : Cum toate se schimbară, toate ! Din cîntece azi n-ai ce-alege, Nici vinul nu e vin în lege,   Nici inimi nu mai sunt,

 

Alecu Donici - Câinele lătrând

Alecu Donici - Câinele lătrând Câinele lătrând de Alecu Donici — Am, am instinct de câine: Să latru până mâine; Vroi să răspund menirii de câine credincios. Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace, Iar cei răi să se teamă! Eu am cu ei a face, La ei dau furios, Am, am, am drit de câine Să-i latru până mâine. Așa bătea-ntr-o noapte în târg la negustor Un câine păzitor. — Mă mir — îi zise oaia tot de la acea casă — Cum nu urăști lătrând, Când lumii nici nu-i pasă De-un câine hămăind Și cum poți tu alege Pe răi din acei buni? — Pot, câinele răspunse, eu am instinct, am lege De-a nu spune minciuni. Vezi ist trecător simplu ce merge cu pas mare, Statornic, așezat; El este bun, își cată de drum cu nepăsare Și trece nelătrat. Dar iată, un rău vine; vezi-l cum tot pândește, Se trage-ncetișor, În gându-i furtișaguri, prădări închipuiește, E gata de-orice crimă, e gata de omor. O! am să-l latru tare, Am să-l veghesc la lume spre pildă, spre-nfruntare, Și în ...

 

Alecu Donici - Lupul bătrân

Alecu Donici - Lupul bătrân Lupul bătrân de Alecu Donici Un fabulist al nostru ne-au povestit c-odată Se rânduise-n țară un lup nazâr pe oi, Dar cum ocârmuise, el încă nu ne-arată; Și ce isprăvi făcuse, ne lasă-a ghici noi. Așadar cercetarăm Și ne încredințarăm Că turma-ncredințată acestui nazâr mare, Prădată, ovilită, Călcată, spârcuită, Dup-o osândă lungă abia avu scăpare. Luat fiind în durăt, de-o laie de cotei, C-urechile plioștite, cu coada între vine, Nazârul lup cu fuga se duse-n țări străine, Abia scăpând de ei! Acum iar de-odată un vuiet se stârnește, Că după atâta vreme bătrânul lup dorește Să vie iar în țară, unde-i făgăduise Cârlanii să-l aleagă nazâr împărătesc. Se vede că Nazârul trecutul a uitat, Nu știe că coteii ce-atunci l-au alungat Acum sunt dulăi Și nu i-ar ședea bine La bătrânețe tocmai, să pață vro

 

Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova

... nostru, arătându-i vârfurile pistoalelor, căci mărturisesc că cugetam că sila făcută nouă de a porni noaptea era pentru a ne prăda pe graniță. Mergeam de mai multe ceasuri de-a lungul Prutului, picând de osteneală, când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

Alecu Russo - Stânca Corbului Stânca Corbului de Alecu Russo Legendă culeasă de la Bicaz Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai grațios, mai pitoresc și mai grozav. Tablou magic și demn de penelul lui Salvator Rosa . Soarele asfințind într-un ocean de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul ...

 

Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci

Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația]          Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar,     Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar.     Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd,     Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd?     În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești     A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești.     Toată țara-i în picioare, om peste om dă fugând,     O suflare nu întîmpini și să n-o privesti plîngînd.     Sate, orașe, ținuturi, mai toate pustiile vezi;     Ș-un norod în îngrijire, atâta încât nu-l crezi     Povățuitoriu [1] nu crede, n-ascultă mîngăitoriu,     Aleargă, neștiind unde, vor liman [2] , cer agiutoriu.     Cine să-l povățuiască [3] , căci dregătorii n-au rămas,     Cei mai îndrăzneți și vrednici din dregătorii s-au tras [4]     Vai, ponorături [5] , prăpăstii, codrii cei înfricoșați     Gem de duioasa oftare a celor înspăimîntați.     Toți aleargă, cer ...

 

Alexandru Vlahuță - În amurg...

Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...

 

Alexandru Vlahuță - Ah! Cântă-mi mereu

Alexandru Vlahuţă - Ah! Cântă-mi mereu Ah! Cântă-mi mereu de Alexandru Vlahuță D-șoarei M. G. Menită din leagăn de blânda-ți ursită, Menită să cânți, În ceruri, cu gândul copilă iubită, În ceruri te-avânți. Și multe din lumea în veci stătătoare, Și multe răpești, Mistere frumoase și fărmecătoare, Mistere cerești. Și vii de la îngeri cu taine sfințite, Și vii pe pământ, Și spui lumei noastre de lumi infinite, Și spui al tău cânt. Ș-ascultă pământul cuprins de uimire, Ș-ascultă cu dor, Șoptindu-i de îngeri, de cer, nemurire, Șoptindu-i ușor. Dar cerul se simte prădat de-a ta minte, Dar ceru-i mâhnit, Căci tu ai spus lumii a lui taine sfinte, Căci tu l-ai smerit. Pământul te-adoră răpit de-admirare, Pământ sum și eu. Ah! cântă-mi. Îmi place cereasca-ți cântare; Ah! cântă-mi

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epistola II Epistola II - Către versurile mele de Antioh Cantemir traducere realizată de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Văd că vi s-a urât, versuri, de-a mai sta în închisoare Și în umbră de ani zece; văd că vrând să vedeți soare Slobozenie îmi cereți, înșelându-v-a gândi Că la cititorii veseli primire veți găsi, C-aducându-le plăcere, folosință și zăbavă, Vouă vă va face cinste, mie laudă și slavă. Deși știu că prin aceasta în idee ne-amăgim Vă slobod în pace, mergeți; ați vrut să ne despărțim! Când din mână-mi mână-ți trece, veți vedea c-aveam dreptate Să vă țin în întuneric părăsite și uitate; Veți vedea c-a noastre gânduri foarte lesne s-amăgesc; Mulți pentru dorința slavei nasurile își julesc! Încât floarea noutății veți păstra neveștezită, Oamenii ce iubesc noul vor citi cu mulțumită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut; Iar îndată ce-acea floare veștezită a căzut, Toți vor judeca că mintea mi-a venit în rătăcire Ș-ale mele bune sfaturi le vor numi ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRĂDAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru PRĂDAT.

PRADĂ

... PRÁDĂ , prăzi , s . f . 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp ...

 

PRĂDARE

... PRĂDÁRE , prădări , s . f . Acțiunea de a prăda și rezultatul ei ; jaf , pradă , prădat ^1 . - V. prăda

 

CĂLCA

CĂLCÁ , calc , vb . I . I. 1. Intranz . A pune piciorul pe ceva sau pe undeva ; a păși . 2. Tranz . ( Pop . ; despre bărbătușul păsărilor ) A fecunda . 3. Intranz . A intra , a veni undeva , a se abate . 4. Tranz . A cutreiera , a străbate un drum , o regiune etc . 5. Tranz . Fig . A încălca pustiind și prădând . II. Tranz . 1. A strivi , a zdrobi , a nimici cu picioarele . 2. A nu respecta o hotărâre , o lege , o obligație etc . III. Tranz . A netezi îmbrăcămintea sau rufăria cu fierul de

 

CEAMBUR

CEAMBÚR , ceambururi , s . n . ( Înv . ) Detașament ( tătăresc ) trimis ( sau plecat ) să

 

DESPUIA

... A ( se ) dezbrăca în pielea goală . 2. Tranz . A - i lua cuiva tot ce are ; a jefui , a prăda . 3. Tranz . A jupui de piele . 4. Tranz . A scoate dintr - o scriere , dintr - un dosar , dintr - o publicație etc . tot ...

 

DESPUIAT

DESPUIÁT , - Ă , despuiați , - te , adj . 1. Dezbrăcat , în pielea goală ; p . ext . îmbrăcat foarte sumar sau decoltat . 2. Jefuit , prădat . 3. ( Despre o carte , un dosar , o publicație etc . ) Din care s - a extras tot ce interesează dintr - un anumit punct de vedere , care a fost excerptat . [ Pr . : - pu - iat . - Var . : despoiát , - ă

 

DEVALIZA

... DEVALIZÁ , devalizez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A prăda

 

DEZBRĂCA

... a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat ; a ( se ) despuia . 2. Tranz . Fig . A jefui , a prăda

 

FURA

... altcuiva ; a lua ceva fără nici un drept de la cineva , păgubindu - l ; a hoți , a jefui , a prăda

 

FURAT

FURÁT^2 , - Ă , furați , - te , adj . 1. Prădat ( de bunuri de preț ) . 2. ( Rar ; în expr . ) Furat de minți = descreierat , zăpăcit ; nebun . - FURÁT^1 s . n . Faptul de a fura . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...