Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCURT
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 453 pentru SCURT.
VENGHÉRCĂ , vengherci , s . f . ( înv . și reg . ) Haină scurtă de postav îmblănită ( împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri ) . [ Var . : vinghércă s .
VERTÉBRĂ , vertebre , s . f . Fiecare dintre oasele scurte , în formă de inel , care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării . - din fr . vert�bre , lat .
... VÉSTĂ , veste , s . f . Obiect de îmbrăcăminte scurt
VIÉZURE , viezuri , s . m . Mamifer carnivor cu trupul greoi , acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie , cu două dungi negre , cu picioarele scurte , cu capul lunguieț , având un fel de rât asemănător cu al porcului ; bursuc ( Meles
VILÓS , - OÁSĂ , viloși , - oase , adj . 1. ( Bot . ) Acoperit cu peri mai lungi sau mai scurți , asemănători cu lâna . 2. ( Anat . ; în sintagma ) Membrană viloasă = membrană acoperită cu
VÍNDIAC , vindiacuri , s . n . Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt ; canadiană . [ Acc . și
... VÍZĂ^2 , vize , s . f . Pește de apă dulce , asemănător cu cega , cu botul scurt , conic și rotunjit ( Acipenser nudiventris ) . Cf . rus . %viz% . VÍZĂ^1 , vize , s . f . Însemnare , parafă etc . trecută de o autoritate pe un act , pentru a ...
... VRÁBIE , vrăbii , s . f . Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru , cu pântecele cenușiu , cu ciocul scurt
VREMÉLNIC , - Ă , vremelnici , - ce , adj . De scurtă durată ; temporar , trecător ; instabil ; efemer ;
ZBURĂTĂCÍ , zburătăcesc , vb . IV . 1. Tranz . A arunca cu ceva ( într - o pasăre , într - un pom etc . ) ; a zburătui ( 1 ) . 2. Intranz . și refl . ( Despre stoluri de păsări ) A se risipi bătând din aripi și înălțându - se de la pământ ; a face zboruri scurte , aproape de pământ . 3. Intranz . și refl . ( Despre pui ; p . ext . despre copii ) A se dezvolta , a crește ; a căpăta independență ; a se
ZBURĂTÚRĂ , zburături , s . f . 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într - un pom sau după o pasăre ; scurtătură . 2. Mișcare de aruncare ; distanță până la care ajunge un lucru aruncat . Departe ca la o zburătură de praștie . - Zbura + suf . -