Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AVEA
Rezultatele 441 - 450 din aproximativ 1325 pentru AVEA.
CROMATÍNĂ s . f . Substanță care reprezintă componenta chimică de bază a nucleului celular la animale și la plante , având o mare afinitate pentru coloranții
CROMATOPLÁST , cromatoplaști , s . n . Corpuscul de culoare galbenă , roșie sau portocalie care dă culoarea caracteristică rădăcinilor de morcovi sau fructelor coapte , având același rol ca și cloroplastele ;
... CRUȚÁ , cruț , vb . I . Tranz . 1. A ierta , a scuti ( de pedeapsă ) ; a se îndura de . . . , a avea milă . 2. A trata ( pe cineva ) cu înțelegere ; a menaja . 3. A folosi , a consuma un obiect ...
CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...
CUȚÍT , cuțite , s . n . 1. Instrument de tăiat , format dintr - o lamă metalică și dintr - un mâner , având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie , în atelier etc . 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte . 3. Piesă principală a cântarului , sensibilă la cea mai ușoară atingere , care indică greutatea unui corp . 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare , care realizează o legătură electrică . 5. ( Zool . : în sintagma ) Cuțit - de - mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag , care trăiește în Marea Neagră ( Solen marginatus ) . - Probabil lat . acutitus ( < acutire <
CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -
... CUBICULÁR , cubiculari , s . m . Sclav care avea
CUCURBITACÉE , cucurbitacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee dicotiledonate , cu tulpini târâtoare sau agățătoare , cu frunze mari , cu fructul cărnos având coaja tare ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această
CUFĂRÁȘ , cufărașe , s . n . Diminutiv al lui cufăr . - Cufăr + suf . -
... CUIBÁ , pers . 3 cuibeáză , vb . I. Intranz . A - și avea
CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus