Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTA
Rezultatele 401 - 410 din aproximativ 458 pentru PURTA.
SUBDIRÉCTOR , - OÁRE , subdirectori , - oare , s . m . și f . Persoană care îndeplinește funcția de ajutor al unui director ; director adjunct ; titlu , grad purtat de această persoană . - Sub ^1 - + director ( după fr . sous -
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
SUBOFIȚÉR , subofițeri , s . n . Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului ; persoană care poartă unul din aceste grade . - Sub ^1 - + ofițer ( după fr . sous -
SUCÍT^2 , - Ă , suciți , - te , adj . 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr - o mișcare continuă și în același sens . 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într - o parte . 3. Strâmb , încovoiat . 4. Fig . ( Despre oameni ) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea ; ciudat , aiurit ; ( despre manifestările oamenilor ) care exprimă , trădează ciudățenie . SUCÍT^1 s . n . Sucire . - V.
... SULIȚÁȘ , sulițași , s . m . Ostaș , în vechea orgnizare a armatei , care purta
SURGÚCI , surguciuri , ( 1 ) s . n . , surguci , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Panaș din pene ( de struț ) împodobit cu pene scumpe , purtat la turban sau la ișlic de sultani , de înalți demnitari turci sau de unii domni români . 2. S . m . Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui - violete , roz , albe sau pestrițe , cultivată ca plantă ornamentală ( Consolida
SURTÚC , surtuce , s . n . Haină bărbătească ( din postav ) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă ( la țară ) peste cămașă sau peste
... TĂBÂRCÍ , tăbârcesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . A purta ( sau a ridica ) o greutate în brațe , în mâini sau în spinare ; a târî după sine ceva greu . 2. Refl . A ...
TĂTÁRCĂ , tătarce , s . f . 1. Tătăroaică . 2. Iapă de soi tătăresc . 3. Haină lungă , îmblănită , purtată de tătari . 4. Specie de dovleac uscat , golit de miez , întrebuințat ca ploscă sau ca felinar . - Tătar + suf . -
TĂU ^2 , TA , tăi , tale , pron . pos . , adj . pos . I. Pron . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) Înlocuiește numele obiectului posedat și numele celui căruia i se adresează vorbitorul . A ta e cartea . II. Adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când stă înaintea substantivului nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) . 1. Care este al celui căruia i se adresează vorbitorul , indicând posesiunea ( casa ta ) , apartenența ( țara ta ) , dependența în legătură cu termeni care denumesc persoane considerate în raportul lor față de persoana căreia i se adresează vorbitorul ( frații tăi ) . 2. ( Cu valoare subiectivă ) Călătoria ta va fi grea . 3. ( Cu valoare obiectivă ) Grija ta n - o poartă nimeni . TĂU ^1 , t ? uri , s . n . 1. Apă stătătoare puțin adâncă ; baltă . 2. ( Înv . ) Prăpastie ,
TABLÁ , tablale , s . f . Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii , rahagiii