Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERB

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 105 pentru VERB.

COMPLEMENT

... n . 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a - l întregi ; complinire . 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb

 

COMPLETIVĂ

COMPLETÍVĂ , completive , adj . Propoziție completivă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă

 

CON-

CON - ^1 - ^1 Element de compunere însemnând " împreună cu " , care servește la formarea unor substantive ( conșcolar , coreferent ) , a unor verbe ( conlocui , conviețui etc . ) sau a unor adjective ( conațional ) . [ Var . :

 

CONJUGA

... CONJUGÁ , conjúg , vb . I . 1. Tranz . A modifica formele unui verb

 

CONJUGARE

CONJUGÁRE , conjugări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) conjuga și rezultatul ei . 2. Flexiunea verbului . 3. Fig . Îmbinare , împletire . 4. ( Biol . ) Forma cea mai simplă de fecundație , care constă în unirea temporară a doi indivizi ( la infuzori ) sau a două celule ( la unele alge ) , urmată de un schimb reciproc de substanțe

 

CONJUNCT

CONJÚNCT , - Ă , conjuncți , - te , adj . Forme conjuncte ( În sintagma ) = formele scurte ale prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg . și pl . ( - mi sau mi - , - ți sau ți -

 

CONTRA

CONTRA ^1 - Element de compunere cu sensul " împotriva " , " opus " , care servește la formarea unor substantive , a unor adjective sau a unor verbe . CONTRÁ^3 , contrez , vb . I . Tranz . 1. A contrazice . 2. ( La box , scrimă , lupte , judo ) A da o contră . 3. ( La bridge ) A se opune , a cere o amendă dublă . CÓNTRA^2 , prep . , adv . I. Prep . 1. Împotriva ( cuiva sau a ceva ) . 2. În schimbul altei valori . II. Adv . Împotrivă ; cu totul

 

COPULĂ

... CÓPULĂ , copule , s . f . 1. Cuvânt de legătură . 2. Verb

 

DATIV

... DATÍV s . n . Caz al declinării care exprimă , de obicei , destinația acțiunii unui verb

 

DEDAT

... DEDÁT , - Ă , dedați , - te , adj . 1. ( Construit cu prep . " cu " , " la " , sau cu un verb

 

DEPONENT

DEPONÉNT^2 , - Ă , deponenți , - te s . m . și f . Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit ; depunător . DEPONÉNT^1 , - Ă , deponenți , - te , adj . ( În gramatica latină , despre verbe și forme verbale ) Cu formă pasivă și înțeles

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>