Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURPURIU
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 89 pentru PURPURIU.
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LUNTRICÍCĂ , luntricele , s . f . 1. Luntrișoară . 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor , cu frunzele acoperite cu peri , cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene - purpurii , violacee sau alburii , dispuse în spice sau capitule ( Oxytropis campestris ) . - Luntre + suf . -
MĂLURÍCI s . m . pl . Plantă erbacee cu rizom noduros , cu flori roz - purpurii și cu fructul o păstaie , care are la maturitate culoarea brună ( Orobus variegatus ) . - Mălură + suf . -
MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .
MÁSĂ^2 , mese , s . f . 1. Mobilă formată dintr - o placă dreptunghiulară , pătrată sau rotundă , sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă , se scrie etc . 2. Ceea ce se mănâncă ; mâncare , bucate ; p . ext . prânz , cină ; ospăț , banchet . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă ^2 ( 1 ) și se folosesc în diverse scopuri practice . 4. Compus : ( Bot . ) masa - raiului = plantă erbacee cu flori roz - purpurii ( Sedum carpaticum ) . MÁSĂ^1 , mase , s . f . 1. Mulțime compactă de oameni , considerată ca o unitate ; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune ; cercuri largi ale populației . 2. Îngrămădire de elemente ( de aceeași natură ori diferite ) care alcătuiesc împreună un singur corp ; ( totalitatea unui ) corp format printr - o asemenea îngrămădire de elemente . 3. ( Fiz . ) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică ( în raport cu volumul ) . 4. ( Jur . ) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit ; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi
MIRÚȚĂ , miruțe , s . f . Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși , cu fiori purpurii sau violete ( Anchusa
NARD s . m . 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia ( Nardostachys ) ; spec . plantă cu rădăcină scurtă și groasă , fibroasă și foarte aromată , cu frunze moi și flori roșii - purpurii ( Nardostachys iatamansi ) . 2. Esență parfumată extrasă din rădăcina de
NEGHÍNĂ , neghine , s . f . Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase , cu flori roșii - purpurii , cu sămânța măruntă , de culoare neagră , răspândită mai ales în culturile de grâu ; năgară ( Agrostemma githago ) ; p . restr . sămânța acestei plante care , măcinată împreună cu grâul , dă făinii un gust neplăcut și
NIPRÁLĂ , niprale , s . f . Plantă erbacee cu flori galbene , având fructele alcătuite din păstăi cu semințe puțin turtite , pestrițe , cu pete purpurii - negricioase ( Lupinus luteus ) . - Et .
NOPTICOÁSĂ , nopticoase , s . f . Plantă erbacee cruciferă cu frunze dințate , cu flori purpurii - violete sau albe , cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândesc seara florile ei ; mirodenie ( 1 ) ( Hesperis matronalis ) . - Noapte + suf . -
OȚETÁR , oțetari , ( 1 , 3 ) s . m . , oțetare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . ( Înv . ) Persoană care fabrică sau vinde oțet . 2. S . . Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn . 3. S . m . Arbore cu frunze compuse , alterne , cu flori galbene - verzui și cu fructe roșii - purpurii , ale cărui frunze și scoarță , bogate în tanin , se folosesc în tăbăcărie , iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului ( Rhus typhina ) . - Oțet + suf . -