Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PAI
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 67 pentru PAI.
NĂGÁRĂ s . f . 1. Plantă erbacee din familia gramineelor , caracteristică vegetației din stepe , cu paiul înalt , frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre ( Stipa capillata ) . 2. ( Reg . ) Colilie . 3. ( Rar ) Neghină . [ Var . : negáră s . f . ] - Et .
OGRÍNJI s . m . pl . Resturi de paie , de fân etc . nemâncate de vite ; cotoare , tulpini ale plantelor de
ORZ , ( 1 ) s . m . , ( 2 , 3 ) orzuri , ( 3 ) oarze , s . n . 1. S . m . Gen de plante erbacee din familia gramineelor , cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe , cultivate ca plante furajere și industriale ( Hordeum ) ; plantă care face parte din acest gen . 2. S . n . pl . Specii de orz ( 1 ) . 3. S . n . Semănătură , lan de orz (
... PĂIȘÓR , păișoare , s . n . ( Reg . ) 1. Păiuș ( 1 ) . 2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele . - Pai
PĂIÁNJEN , păianjeni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de animale arahnide , caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat , care se hrănesc cu insecte mici , prinse de obicei într - o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest grup . 2. ( La pl . ) Pânză de păianjen ( 1 ) ; păienjeniș . 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într - o sondă . 4. ( Sport ) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal , handbal , polo sau hochei . 5. ( Reg . ) Prăjină care se așază pe vârful clăilor , al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt . [ Pr . : pă - ian - . - Var . : ( reg . ) păiájen , paiájen , paínjen , paíngăn , păínjen , s .
... PĂIÚȘCĂ s . f . Mică plantă erbacee din familia gramineelor , cu florile dispuse în spiculețe mici ( Festuca pseudovina ) . - Pai
... PĂIÚȚ , păiuțe , s . n . 1. Păiuș ( 1 ) . 2. ( Reg . ) Băț de chibrit . - Pai
PĂLĂRÍE , pălării , s . f . 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului , format dintr - o calotă de pâslă , de paie , de pânză etc . ( cu boruri ) . 2. P . anal . Partea superioară , în formă de pălărie ( 1 ) , a unor ciuperci . 3. Compus : ( Bot . ) pălăria - șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria ( 2 ) roșie cu pete albe ( Amanita muscaria ) : pălăria - cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori roșii - brune sau violet - închis , folosită ca plantă medicinală ( Geranium phaneum ) . 4. ( Geol . ; în sintagma ) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer . - Et .
PĂTÚL^2 , pătuli , - e , adj . Măr pătul ( În sintagmele ) ( și substantivat , m . ) = specie de măr cu fructele galbene - verzui ( cu pete roșii ) . Măr pătul ( și substantivat , n . ) = fructul mărului mai sus definit . PĂTÚL^1 , pătule , s . n . 1. Construcție cu pereții din șipci , din nuiele împletite etc . , ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului , care servește la păstrarea porumbului ( în știuleți ) ; p . gener . hambar pentru cereale . 2. ( Pop . ) Coteț ( construit pe pari sau într - un copac ) pentru păsările de curte ; coteț pentru porumbei . 3. ( Pop . ) Culcuș improvizat din frunze , din paie , din fân etc . , care servește pentru dormit ; p . ext . pat rudimentar ( și mic ) . 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei , de pe care se pescuiește . 5. Pătuiac . 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci , care servește ca loc de observație ( pentru paznici , pentru vânători
PAIÁ , paiele , s . f . Titlu onorific dat , în ierarhia boierească din țările românești , boierilor care nu aveau slujbă de stat ; persoană care avea acest
PAIÓN , paioane , s . n . ( Rar ) Împletitură de paie folosită pentru protejarea obiectelor confecționate din sticlă . [ Pr . : pa -