Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPTIC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 141 pentru OPTIC.
... CURCUBÉU , curcubeie , s . n . 1. Fenomen optic care se datorește refracției , reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat ...
DIÓPTRIC , - Ă , dioptrici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care este în legătură cu refracția luminii , care aparține acestei refracții . 2. S . f . Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii . [ Pr . : di -
... DIÓPTRU , dioptre , s . n . ( Fiz . ) 1. Suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți . 2. Dispozitiv sau instrument optic
DIVERGÉNȚĂ , divergențe , s . f . 1. Deosebire , dezacord de păreri , de concepții , de atitudini ; p . ext . neînțelegere . 2. Proprietatea unor linii geometrice , unor raze și fascicule luminoase , unor sisteme optice etc . de a fi
DIVERGÉNT , - Ă , divergenți , - te , adj . 1. ( Despre linii geometrice , raze luminoase dintr - un fascicul etc . ) Care se depărtează dintr - un punct comun în direcții diferite ; ( despre fascicule de raze luminoase ) a cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință ; ( despre sisteme optice ) care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele . 2. Fig . ( Despre păreri , concepții , atitudini ) Care se deosebesc , se contrazic între ele ; care urmăresc scopuri
ELECTROÓPTIC , - Ă , electrooptici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre dispozitive ) Care cuprinde o parte electrică și una optică . 2. S . f . Teoria electromagnetică a
ETALONÁ , etalonez , vb . I . Tranz . 1. A grada scara unui instrument de măsură ; a verifica gradarea unui instrument de măsură . 2. A uniformiza planurile și secvențele dintr - un film din punctul de vedere al densității optice și al
EXPONOMETRÍE s . f . 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice . 2. Tehnică a construirii și folosirii
FÍBRĂ , fibre , s . f . 1. Material în formă de fir subțire , netors , de proveniență vegetală , animală sau minerală ori produs pe cale sintetică , folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor . 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante . 3. Formație anatomică alungită , care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale . 4. ( Tehn . ; în sintagma ) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială , folosită pentru transmiterea
... FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la ...
FOTOELASTICIMETRÍE s . f . ( Fiz . ) Metodă de măsurare optică a tensiunilor din masa unui corp . [ Pr . : - to -