Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LITERATURĂ
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 73 pentru LITERATURĂ.
MODERNÍSM , modernisme , s . n . 1. Însușirea de a fi modern , caracterul a ceea ce este modern ; atitudine modernă ; preferință ( exagerată ) față de tot ceea ce este nou , modern . 2. Curent sau tendință din arta și literatura sec . XX , care neagă tradiția și susține principii de creație
... alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor ; spec . zeiță a poeziei , care inspiră pe poeți . 2. Inspirație poetică . 3. ( Livr . ) Poezie , literatură
... NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii ...
... NEAOȘÍSM , neaoșisme , s . n . 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton , arhaic sau popular . 2. Tendință în literatură
NEOCLASICÍSM s . n . Curent în artă , litcraratură și arhitectură apărut în sec . XVIII care își ia ca model arta , literatura și arhitectura clasică ( antică ) . [ Pr . : ne -
NEOREALÍSM s . n . 1. Curent filozofic contemporan care identifică conștiința cu existența , redusă la un complex de senzații independente . 2. Curent în literatura , artele plastice și cinematografia italiană contemporană , care se manifestă printr - o tendință de apropiere de faptul real , de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți . [ Pr . : ne - o - re -
NEOROMANTÍSM s . n . Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului . [ Pr . : ne -
... PASTORALÍSM s . n . Tendință în literatură
... deține o funcție importantă în viața politică , socială , culturală ; personalitate ( 3 ) . 2. Fiecare dintre persoanele ( 1 ) care figurează într - o operă literară ; erou într - o literatură
PÍCARO s . m . invar . Personaj aventurier , intrigant , șmecher din literatura spaniolă din sec . XVI -
POÉTIC , - Ă , poetici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține poeziei , privitor la poezie . 2. Adj . Fig . Care poate inspira pe poeți , demn de a fi motiv de inspirație ; p . ext . impresionant , fermecător . 3. S . f . ( Și adjectival , în sintagma artă poetică ) Tratat despre creația poetică ; ansamblu de reguli pentru alcătuirea unei opere literare ; ramură a teoriei literaturii care se ocupă de creația poetică . 4. S . f . Ansamblu de forme și de principii poetice ( 1 ) caracteristice unei epoci sau unui curent literar ; manieră poetică caracteristică unui