Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INAMIC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 60 pentru INAMIC.
... Denumire convențională atribuită unităților militare , comandanților și unor ofițeri din statele - majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic
... INIMÍC , - Ă , - Ă , adj . , s . m . și f . v . inamic
INVÁZIE , invazii , s . f . 1. Intrare neașteptată , năvălire a unei armate inamice într - o țară ( cu scopul de a o cuceri , de a o subjuga ) ; cotropire , invadare ; p . ext . năvălire , venire neașteptată și în număr mare a cuiva sau a ceva într - un anumit loc . 2. Apariție rapidă și masivă , cu caracter de calamitate , într - o regiune , a unor specii de plante sau de animale dăunătoare sau parazite . 3. ( Med . ) Stadiu în evoluția ciclică a unei boli infecțioase , care durează de la apariția primelor semne de boală până la instalarea fenomenelor clinice
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de
LÚPTĂ , lupte , s . f . 1. Încăierare , bătaie între două ( sau mai multe ) persoane ( de obicei fără folosirea armelor ) , care caută să se învingă una pe alta ( sau unele pe altele ) . 2. Ciocnire armată între două forțe inamice ; bătălie . 3. Străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate , o nevoie sau pentru a se apăra . 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee , o concepție , o deprindere ;
MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii descoperiți ; obrăzar . 2. Machiaj ; p . ext . preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului . 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană , un animal , un obiect pentru a le proteja , a le ascunde vederii . 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar ; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de
... NEPRIÉTEN , neprieteni , s . m . ( Înv . ) Dușman , inamic
OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3. Prima fază a cercetării statistice , care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități
OFENSÍVĂ , ofensive , s . f . Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei , constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl
PARTIZÁN , - Ă , partizani , - e , s . m . și f . 1. Persoană care adoptă și susține o idee , o teorie etc . ; persoană care este de partea cuiva , care luptă alături de cineva pentru o cauză ; adept . 2. Spec . Membru al unui detașament organizat de luptă , care acționează în timp de război împotriva inamicului , în spatele