Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINȚAT

 Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 62 pentru DINȚAT.

JALEȘ

JÁLEȘ , jaleși , s . m . 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor , cu frunze mari , opuse , dințate și cu florile viu colorate ( Salvia ) ; plantă care face parte din acest gen . 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor , cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice ( Stachys germanica ) . - Jale ^2 + suf . -

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

MENTĂ

MÉNTĂ s . f . Numele mai multor plante erbacee ( medicinale ) din familia labiatelor , cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare ; izmă (

 

NOPTICOASĂ

NOPTICOÁSĂ , nopticoase , s . f . Plantă erbacee cruciferă cu frunze dințate , cu flori purpurii - violete sau albe , cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândesc seara florile ei ; mirodenie ( 1 ) ( Hesperis matronalis ) . - Noapte + suf . -

 

ORTOTEST

ORTOTÉST , ortoteste , s . n . Instrument de măsură mecanic , cu pârghii și roți dințate , folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate . - Orto - +

 

PEJMĂ

PÉJMĂ , pejme , s . f . Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide , ramificate și cu frunze dințate , una cu flori albe sau violete - purpurii , cu miros plăcut de mosc ( Amberboa moschata ) , cealaltă cu flori galbene , plăcut mirositoare ( Amberboa

 

PINION

PINIÓN , pinioane , s . n . Roată dințată cu un număr mic de dinți , care intră în componența unui angrenaj , servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv . [ Pr . : - ni -

 

PINTEN

PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos

 

PLANETAR

PLANETÁR , - Ă , planetari , - e , adj . 1. Care aparține planetelor , privitor la planete . 2. ( Tehn . ; în sintagmele ) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți . Arbore ( sau ax ) planetar ( sau axă planetară ) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil . 3. ( Fiz . ; în sintagma ) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului

 

PRIZĂ

PRÍZĂ , prize , s . f . 1. ( Tehn . ) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent ; p . restr . orificiu , cu un dispozitiv de obturare sau de reglare , făcut în peretele unei încăperi , al unui generator , al unei conducte etc . , prin care se realizează legătura electrică . 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea . 3. Angrenare a două roți dințate într - un mecanism . 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții . 5. ( În sintagma ) Priză de aterizare ( sau de teren ) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit . 6. ( Fam . ; în expr . ) A avea ( sau a fi cu ) priză la cineva ( sau asupra cuiva ) = a avea trecere ( la cineva ) , influență ( asupra cuiva ) , a trezi interesul ( cuiva ) . 7. ( Livr . ) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas . 8. Doză ( mică ) de medicament . 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal , baschet , rugbi etc . ; mod în care atleții ...

 

RĂSTAV

RĂSTÁV , răstavuri , s . n . I. ( Reg . ) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante . 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături . II. Șină de fier dințată , care servește la fixarea formelor tipografice în rame . [ Var . : ristáv s . n . ] - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>