Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 622 pentru BUN.
MAHMÚR , - Ă , mahmuri , - e , adj . , s . n . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu și - a revenit complet din beție sau din somn ; care este cu capul încă tulbure ; care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit . 2. Adj . Prost dispus , lipsit de voie bună , supărat , posomorât . 3. S . n . Dispoziție ( bună sau rea ) a
... unelte în formă de ciocan ( de lemn ) , care servesc la bătut , îndesat , nivelat etc . MAI ^1 adv . I. 1. ( Servește la formarea gradului comparativ ) Mai bun . 2. ( Servește la formarea gradului superlativ relativ ) Cel mai bun . II. ( Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat ) În parte , puțin , oarecum , într - o oarecare măsură , întrucâtva . Copii și mai cuminți , și mai obraznici . Ploaia mai ...
MERITÁ , mérit , vb . I . Tranz . A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale ( bune sau rele ) ; a avea dreptul să primească o răsplată ( bună sau rea ) ; a i se cuveni , a
MOBILIÁR , - Ă , mobiliari , - e , adj . ( Jur . ) Alcătuit din bunuri mobile , care se referă la bunuri
... II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - + bun
... NESIMȚÍT^2 , - Ă , nesimțiți , - te , adj . 1. Care este lipsit de bun - simț , de bună creștere , de cuviință , de delicatețe . 2. Care nu este simțit , perceput ; care scapă simțurilor sau trece neobservat ; p . ext . insesizabil , imperceptibil . NESIMȚÍT ...
... fără întârziere , brusc ; deodată . 3. Adv . În sfârșit , în cele din urmă . 4. Adj . invar . În toată puterea cuvântului , întreg ; p . ext . foarte reușit , foarte bun
... ÓPTIM , - Ă , optimi , - e , adj . Cel mai bun sau foarte bun
OPTIMÍSM s . n . Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului , iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile ; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul ; tendință de a vedea latura bună , favorabilă a
PĂSTRÁ , păstrez , vb . I . Tranz . 1. A ține la loc sigur , păzind cu grijă , a pune bine ; a ține în bună stare , a avea grijă , a pune bine ; a ține în bună stare , a avea grijă de . . . ; a ține în posesiunea sa . 2. A menține , a face să dureze . 3. A nu divulga , a nu destăinui ( secrete , taine etc . ) . 4. A pune ceva deoparte , a - și rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit
... vb . III . I. 1. Tranz . A nu mai ști unde se află , unde a pus , unde a rătăcit ( un bun material ) . 2. Tranz . A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul , locul etc . căutat ; a greși direcția ...