Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚĂRAN
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 84 pentru ȚĂRAN.
GLOÁTĂ , gloate , s . f . 1. ( Depr . ) Mulțime ( pestriță ) de oameni strânși la un loc ; buluc , adunătură . 2. ( În orânduirea feudală ) Unitate de infanterie alcătuită din
... GOSPODĂRÍE , gospodării , s . f . 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea ( imobilă a ) unui locuitor , îndeosebi a unui țăran ( și a familiei sale ) ; casă ^1 . 2. Activitate casnică ( a gospodinei ) ; menaj . 3. ( Ieșit din uz ) Unitate de producție agricolă , de ...
HAVALEÁ , havalele , s . f . Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă , podvezi etc . , pe care o aveau țăranii pe vremea
IGNÁT s . m . ( Pop . ) Nume dat zilei de 20 decembrie , în care țăranii obișnuiesc să - și taie porcii îngrășați în vederea sărbătorilor de
IMINÉI s . m . pl . Pantofi cu vârful ascuțit , purtați în trecut de țărani ; pantofi de modă turcească , cu căputa înconjurând călcâiul , făcuți din marochin și purtați odinioară de
IOBĂGÍE s . f . Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal ; starea iobagului ; șerbie , rumânie , vecinătate . - Iobag + suf . -
... IOBÁG , iobagi , s . m . Țăran dependent de stăpânul feudal , obligat să facă acestuia prestații în muncă , în natură sau în bani și legat de pământ ( fără drept de strămutare ) ; șerb ...
JELÉR , jeleri s . m . Nume dat în evul mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania , care munceau pe moșiile nobililor , dar care nu aveau regimul juridic al
... vechea organizare a țărilor românești ) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative ; stăpân de rumâni . 2. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie . 3. Cârmuitor și judecător al mai multor sălașe de țigani . 4. ( Înv . ) Judecător ( 1 ) . 5. ( Reg . ; ieșit din uz ...
... Tranz . și refl . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) A ( se ) elibera din rumânie , a ( se ) transforma în țăran
MALOTEÁ , malotele , s . f . Haină ( lungă până la pământ ) , de obicei căptușită cu blană ( scumpă ) , având marginile din față tivite cu blană , uneori cu guler și manșete de blană , purtată , în trecut , de femei ; un fel de scurteică purtată de țărani în zilele de