Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚĂRĂNESC
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 87 pentru ȚĂRĂNESC.
FUMĂRÍT s . n . Dare percepută în Țara Românească și în Moldova , în sec . XVII , pe fiecare coș de fum al caselor țărănești , respectiv pe fiecare casă . - Fum + suf . -
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
GHÉBĂ , ghebe , s . f . Manta țărănească lungă , împodobită cu găitane . [ Var . : gheb s . n . , ghebeá s .
HÓRĂ , hore ( hori ) , s . f . 1. Dans popular românesc cu ritm domol , în care jucătorii se prind de mână , formând un cerc închis ; cerc format de aceia care execută acest dans ; melodie după care se execută acest dans . 2. ( Pop . ) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare . 3. ( Astron . ; reg . ; art . ) Coroana
HORN , hornuri , s . n . 1. Parte a coșului de fum la o casă , constituită din canalul îngropat în zidărie ( și din porțiunea ieșită în afară prin acoperiș ) ; p . ext . întregul coș de fum al unei case . 2. Partea de deasupra vetrei țărănești prin care trece fumul în pod sau direct afară ; coș ( la clădiri ) . 3. ( Alpinism ) Spațiu îngust dintre doi pereți de stâncă paraleli și înalți . 4. ( Geol . ) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine , care se formează în urma intersectării pereților circurilor
IȚÁRI s . m . pl . Pantaloni țărănești lungi , strâmți și încrețiți pe picior , confecționați dintr - o țesătură de bumbac sau de lână , specifici portului popular românesc . - Iță + suf . -
... ILÍC , ilice , s . n . Pieptar ( țărănesc
JACQUERÍE s . f . Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord - vestul Franței la jumătatea sec . XIV. [ Pr . : jacherie ] - Cuv .
... LĂICÉR , lăicere , s . n . ( Reg . ) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții . [ Pr . : lă - i - . - Var . : lăvicér s . n . ] - La ...
LÁIBĂR , laibăre , s . n . 1. Haină țărănească ( de postav ) scurtă până în talie , strânsă pe corp și de obicei fără mâneci ; lăibărac . 2. Manta lungă și largă pe care o purtau odinioară
LÁVIȚĂ , lavițe , s . f . Scândură lată fixată pe țăruși de - a lungul unui perete în casele țărănești , pe care se