Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.
Rezultatele 361 - 370 din aproximativ 481 pentru R..
RĂZÉȘ , răzeși , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Țăran liber , organizat în obști , care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea , dar lucra independent ( împreună cu familia ) lotul agricol repartizat ; moșnean ; p . gener . țăran liber , posesor de
RĂZEȘÍE , răzeșii , s . f . ( Reg . ) Proprietate a unui răzeș . 2. Stare socială a răzeșului . - Răzeș + suf . -
RĂZEȘÍME s . f . ( Reg . ) Totalitatea răzeșilor ; mulțime de răzeși . - Răzeș + suf . -
RĂZGÂIÁ , răzg ? i , vb . I . Tranz . A alinta peste măsură , a satisface capriciile cuiva ; a răsfăța . [ Pr . : - gâ - ia . - Var . : râzgâiá vb .
RĂZGÂIÁT , - Ă , răzgâiați , - te , adj . Exagerat de alintat ; prost crescut ; răsfățat . V.
RĂZGÂIÉRE , răzgâieri , s . f . Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei . [ Pe . : - gâ - ie - . - Var . : râzgâiére s . f . ] - V.
RĂZGÂNDÍ , răzgândesc , vb . IV . Refl . 1. A - și schimba gândul , părerea sau hotărârea , a reveni asupra unei hotărâri luate . 2. ( În legătură cu " a se gândi " ) A reflecta bine , a chibzui îndelung . - Răz - +
RĂZGÂNDÍRE , răzgândiri , s . f . Faptul de a se răzgândi . - V.
RĂZIMĂTOÁRE s . f . v .
RĂZLÉȚ , - EÁȚĂ , răzleți , - e , adj . 1. ( Despre ființe ) Care s - a depărtat de ceilalți , care a rămas singur . 2. Care rătăcește din loc în loc ; pribeag , înstrăinat ,
RĂZLEȚÍ , răzlețesc , vb . IV . 1. Refl . A se îndepărta de un grup , a pleca ( de lângă . . . ) . 2. Refl . și tranz . A ( se ) răspândi în direcții diferite ; a ( se ) împrăștia , a ( se ) risipi . - Probabil răz - +