Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: RĂZGÂIA

  Vezi și:RĂZGÂIERE, ALINTAT, COCOLOȘI, RÂZGÂIA, RÂZGÂIAT, RĂSFĂȚA, RĂSFĂȚAT, RĂZGÂIALĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului RĂZGÂIAT: RÂZGÂIAT.

 

RĂZGÂIAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ** Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: --iat. - Var.: Râzgâiát, -ă adj.] - V. răzgâia.

Sursa : DEX '98

 

RĂZGÂIÁT adj. v. alintat.

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RĂZGÂIAT

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru RĂZGÂIAT.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ...

 

Mateiu Caragiale - Trântorul

Mateiu Caragiale - Trântorul Trântorul de Mateiu Caragiale În trândavă-aromeală stă tolănit grecește Urmașul lor. Urât e, bondoc, sașiu, peltic. El antereu alb poartă, metanii și ișlic. În puf, în blăni și-n șaluri se-ngrașă și dospește. Și gura-i strâmbă numai măscări bolborosește. E putred, deși tânăr: sărmanu-a fost de mic Crescut pe mâini străine. El joacă din buric, Înjură, se răzgâie și râde-apoi prostește. Îl leagănă maneaua, e veșnic beat de vutcă, Să-ncalece i-e frică, pe brațe-l duc la butcă; Dar, el, ce os de domn e și viță de-mpărat, Ades, făr' să-și dea seama, își mângâie hangerul, Și când în fața morții odată s-a aflat, În trântorul becisnic s-a deșteptat

 

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului

Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati Dedic această carte: Poporului României, Celor unsprezece mii ai săi de asasinați de către guvernul român, Celor trei sate: Stănilești, Băilești, Hodivoaia, rase cu lovituri de tun. Crime savârșite în martie 1907 și rămase nepedepsite. PANAIT ISTRATI martie 1928 Când sosește toamna, întinsele câmpii de țelină ale Munteniei dunărene încep să trăiască, timp de o lună, existența lor milenară. Aceasta începe chiar în ziua de Sfântul Pantelimon. În ziua aceea, vântul dinspre Rusia, pe care noi îl numim muscalul sau crivățul, mătură cu suflarea lui de gheață nesfârșitele întinderi; dar cum pamântul arde încă, infierbântat ca un cuptor, muscalul își cam rupe dinții în el. N-are a face! Barza, care stă pe gânduri de mai multe zile, își țintește ochiu-i roșu asupra aceluia ce-o dezmiardă în răspăr, și iat-o plecată în ținuturile calde, căci ei nu-i place muscalul. Plecarea acestei păsări respectate, puțin cam temută la țară — ea aduce foc în plisc dacă-i strici cuibul — plecare așteptată de ialomițean sau de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în zborul ei ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZGÂIAT

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru RĂZGÂIAT.

RĂZGÂIERE

... RĂZGÂIÉRE , răzgâieri , s . f . Acțiunea de a răzgâia și rezultatul ei . [ Pe . : - gâ - ie - . - Var . : râzgâiére s . f . ] - V. răzgâia

 

ALINTAT

ALINTÁT , - Ă , alintați , - te , adj . Care este răsfățat , răzgâiat . - V.

 

COCOLOȘI

... A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile , greșelile , faptele reprobabile ale cuiva . 3. Tranz . A răsfăța , a răzgâia

 

RÂZGÂIA

... RÂZGÂIÁ vb . I . v . răzgâia

 

RÂZGÂIAT

RÂZGÂIÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

RĂSFĂȚA

... RĂSFĂȚÁ , răsf ? ț , vb . I . 1. Tranz . A înconjura pe cineva cu dragoste , cu tandrețe exagerată ; a alinta ; a răzgâia . 2. Tranz . și refl . A ( se ) înveseli , a ( se ) desfăta , a ( se ) delecta . 3. Refl . A ocupa ...

 

RĂSFĂȚAT

RĂSFĂȚÁT , - Ă , răsfățați , - te , adj . 1. Dezmierdat , alintat în mod exagerat ; capricios , cu toane ; ( depr . ) răzgâiat . 2. Care huzurește ,

 

RĂZGÂIALĂ

... RĂZGÂIÁLĂ , răzgâieli , s . f . Alintare excesivă ; răsfăț . [ Pr . : - gâ - ia - . - Var . : râzgâială s . f . ] - Răzgâia