Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.
DIFERÉNȚĂ , diferențe , s . f . 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă , un lucru de altul ; lipsă de asemănare ; deosebire ; nepotrivire . 2. Rezultatul unei scăderi matematice . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre . [ Var . : ( înv . ) diferínță s .
DIFLUÉNȚĂ , difluențe , s . f . Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe , la vărsarea ei în altă apă curgătoare . [ Pr . : - flu -
DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de
... DINȚÁR , dințare , s . n . 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta
DÍNCOLO adv . 1. În partea cealaltă , în partea opusă vorbitorului . Loc . adj . De dincolo = care se află în cealaltă parte ; care se află peste hotare . 2. ( În corelație cu " ici " , " colo " , " aici " etc . ) În altă parte . Aici înflorește o floare , dincolo un
... Din . Vorbește cu unii dintre noi . 3. ( Cu sens temporal ; introduce un complement circumstanțial care indică momentul plecării ) De la . Pleacă dintr - o clipă într - alta . 4. ( Introduce un complement care indică originea , proveniența ) Din . Planta se dezvoltă dintr - o sămânță . 5. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri ...
... DIPTÍC , diptice , s . n . Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta
DISCÉRNE , discérn , vb . III . Tranz . A deosebi , a distinge lucrurile unele de altele ; a judeca limpede , cu pătrundere și cu
... DISCURSÍV , - Ă , discursivi , - e , adj . 1. Care deduce prin raționament o idee din alta , care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare . 2. ( Despre memorie ) Care se dispersează , se împrăștie . 3. Care nu se ...
DISPONÍBIL , - Ă , disponibili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De care se poate dispune , care nu are ( momentan ) o destinație precisă , care stă la dispoziție pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la un moment dat , fără a afecta restul cheltuielilor sau
DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,