Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRECE

 Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 623 pentru TRECE.

IMPERMEABIL

IMPERMEÁBIL , - Ă , impermeabili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care nu lasă să treacă prin el un fluid . 2. S . n . Manta , haină de ploaie confecționată dintr - un material impermeabil ( 1 ) ; fulgarin . [ Pr . : - me -

 

IMUNIZA

IMUNIZÁ , imunizez , vb . I . Tranz . și refl . A face sau a deveni imun în urma unui tratament sau prin faptul că a avut în trecut aceeași boală la care este expus în

 

INDUSTRIALIZA

INDUSTRIALIZÁ , industrializez , vb . I . Tranz . 1. A dezvolta industria ; a da unei țări un caracter industrial , a face să treacă la marea industrie mecanizată . 2. A promova metode , procedee ( tehnice , organizatorice ) industriale în diverse ramuri . [ Pr . : - tri -

 

INFILTRA

... INFILTRÁ , infiltrez , vb . I . Refl . ( Despre lichide , la pers . 3 ) A pătrunde și a curge , a trece

 

INFLUX

INFLÚX , influxuri , s . n . 1. ( Fiziol . ; în sintagma ) Influx nervos = propagare a unei excitații de - a lungul unei fibre nervoase . 2. ( Fiz . ) Numărul de particule ( produse de acceleratoare ) care trec prin unitatea de arie a unei suprafețe perpendiculare pe direcția de mișcare a

 

INSTITUT

INSTITÚT , institute , s . n . 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate . 2. ( În trecut ) Școală particulară de grad secundar , de obicei cu internat . 3. ( Înv . ) Instituție (

 

INSTITUTOR

INSTITUTÓR , - OÁRE , institutori , - oare , s . m . și f . ( În trecut ) Învățător ( la

 

INSURMONTABIL

INSURMONTÁBIL , - Ă , insurmontabili , - e , adj . ( Livr . ; despre obstacole , dificultăți etc . ) Care nu poate fi trecut ; care nu poate fi depășit ; de

 

INTENDENȚĂ

INTENDÉNȚĂ , intendențe , s . f . ( În trecut ) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament . [ Var . : itindénție s .

 

INTENDENT

INTENDÉNT , - Ă , intendenți , - te , subst . 1. S . m . și f . ( În unele țări ) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții , a unei case etc . 2. S . m . ( În trecut ) Ofițer din serviciul intendenței . [ Var . : intendánt s .

 

INTRA

... INTRÁ^2 , íntru , vb . I . Intranz . I. ( Despre ființe ) 1. A trece din afară înăuntru , a merge dintr - un loc deschis într - unul închis ( sau considerat ca atare ) ; a se introduce , a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>