Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TULPINĂ
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 400 pentru TULPINĂ.
ROTOȚÉLE s . f . pl . ( În sintagma ) Rotoțele albe = plantă erbacee cu tulpina dreaptă , cu frunzele lanceolate și dințate și cu flori albe - gălbui , dispuse în capitule ( Achillea
ROTUNJÓR , - OÁRĂ , rotunjori , - oare , adj . , s . f . pl . 1. Adj . Diminutiv al lui rotund . 2. S . f . pl . Mică plantă erbacee cu frunze lungi , lucitoare și flori roșii - purpurii , dispuse într - un capitul mic situat în vârful tulpinii , care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină ( Homogyne alpina ) . [ Var . : rotungiór , - oáră adj . ] - Rotund + suf . -
ROURÍCĂ , rourele , s . f . Plantă acvatică cu tulpina culcată , cu inflorescențe în formă de spiculețe , cu fructe dulci , comestibile ( Glyceria fluitans ) . [ Pr . : ro - u - ] - Rouă + suf . - ică ( după
ROZÉTĂ , rozete , s . f . 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată , cu frunze lunguiețe , cu flori galbene - aurii , plăcut mirositoare ; rezedă ( Reseda odorata ) . 2. Nasture de alamă pe care îl purtau , în trecut , la tunică și la cizme , ostașii din trupele de cavalerie de roșiori . 3. Motiv decorativ circular , având forma unui trandafir , care apare frecvent în arta populară românească . 4. ( Arhit . ) Fereastră circulară de mari dimensiuni , decorată cu vitralii și folosită mult la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice ; rozasă . 5. ( Tehn . ) Armătură sau guler original al unei tije , care servește ca element de legătură , de suspensie sau de protecție . 6. Disc , în general de formă rotundă , care se aplică pe fața diferitelor elemente de construcție , pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente . 7. Cusătura în formă de triunghi , executată manual cu fire de mătase , la deschizătura buzunarelor , servind ca întăritură sau pentru
... RUȘULÍȚĂ , rușulițe , s . f . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi , cu flori de culoare roșie - portocalie , dispuse în capitule , care crește în regiunea alpină și subalpină ; struguraș ( 3 ) ( Hieracium aurantiacum ) . - Roșu ...
RUG ^2 , ruguri . s . n . Grămadă de lemne pe care se ardeau , în antichitate , jertfele sau morții și , în evul mediu , condamnații la moarte . RUG ^1 , rugi . s . m . 1. Tulpina ( târâtoare ) a unor plante . 2. Mur ^1 . 3. Măceș . 4. Compus : rug - de - munte sau rug - de - zmeură =
RUÍN s . m . Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri , cu frunze opuse , lucioase și cu flori liliachii , roșietice sau albe , dispuse în capitule sferice la vârful lujerilor ( Succisa
RÚJĂ^2 , ruje , s . f . ( Fam . ) Bandă de pânză , de stofă , de dantelă etc . plisată sau încrețită , care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte . [ Var . : ríjă s . f . ] RÚJĂ^1 , ruje , s . f . 1. ( Reg . ) Măceș . 2. Fig . ( Reg . ) Roșeață , rumeneală în obraz . 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galben - purpurii , grupate într - un buchet , care crește pe stâncile din regiunea alpină ( Sedum rosea ) 4. Compus : ruji - galbene = plantă având tulpina fără peri , cu frunze ovale și cu flori galbene ; mărită - mă - mamă ( Rubdeckia laciniata ) . [ Pl . și :
RUMENEÁLĂ , rumenele , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Culoare rumenă , roșeață . 2. ( Pop . ) Fard , suliman , dresuri . 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor , cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă ( Potentilla procumbens ) . - Rumeni + suf . -
RUSCÚȚĂ , ruscuțe , s . f . 1. ( Reg . ) Diminutiv al lui ruscă . 2. ( Bot . ) Cocoșel - de - câmp . 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată , cu flori de culoare roșie ( Adonis
RUTIȘÓR , rutișoare , s . n . Nume dat mai multor plante erbacee : a ) plantă cu tulpina înaltă , cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor ( Thalictrum foetidum ) ; b ) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe ( Thalictrum