Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZA
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 409 pentru AȘEZA.
PROCLÍTIC , - Ă , proclitici , - ce , adj . ( Gram . ; despre cuvinte ) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic
PÚNTE , punți , s . f . 1. Pod îngust ( format adesea dintr - o scândură sau dintr - o bârnă ) așezat peste un șanț , peste o râpă sau peste o apă , care poate fi trecut numai cu piciorul . 2. Planșeu metalic sau de lemn , orizontal , care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele . 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente , o sursă de energie și un instrument de măsură . 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei . 5. ( Chim . ; sintagma ) Punte de hidrogen = legătură de
PUPEZÉLE s . f . pl . Plantă erbacee perenă din familia leguminoaselor , cu flori la început purpurii și apoi albastre , așezate în raceme ( Lathyrus vernus ) . - Pupăză + suf . -
... RÂNDUÍ , rânduiesc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza într - o succesiune regulată , într - un șir , într - un șirag ; p . ext . a dispune , a aranja într - un anumit fel ; a ...
RÂNDUNÍCĂ , rândunici , s . f . 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată , cu pene albe - gălbui pe burtă și negre - albăstrui pe spate ( Hirundo rustica ) . 2. Compus : rândunică - de - mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale ( Trigla lucerna ) . 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg , așezată în vârful acestuia . - Rândun [ ea ] + suf . -
RĂCHITÁN , răchitani , s . m . Numele a două plante cu flori roșii - purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor , la una în spice mari și dese ( Lythrum salicaria ) , la cealaltă în spice lungi și subțiri ( Lythrum virgatum ) . - Răchită + suf . -
RĂRITÚRĂ , rărituri , s . f . Loc rămas liber între obiecte așezate
RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de
RĂSÁDNIȚĂ , răsadnițe , s . f . Construcție simplă din scânduri sau din prefabricate , acoperită de obicei cu geamuri și așezată pe un pat de gunoi de grajd , în care se cultivă
RĂSFIRÁT , - Ă , răsfirați , - te , adj . 1. ( Despre păr , barbă etc . ) Cu firele depărtate unele de altele ( fără să fie încâlcite ) ; rărit . 2. ( Despre părți care compun un întreg ) Depărtat unul de altul , așezat la distanță ; ( despre un întreg ) ale cărui elemente componente sunt depărtate unul de altul ; întins pe o suprafață mare . 3. Lipsit de consistență , împrăștiat , risipit ,
... scoate dintr - un post de conducere , a da jos de la putere . 4. Refl . A sta sau a se așeza