Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIM

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 73 pentru ULTIM.

FĂȚUI

FĂȚUÍ , fățuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A netezi , a lustrui suprafața unui obiect ( prin cioplire , prin frecare etc . ) ; p . gener . a da aspect frumos ( suprafeței ) unui lucru . 2. ( În industria tăbăcăriei ) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit . 3. Fig . ( Pop . ) A pălmui pe cineva . - Față + suf . -

 

FINISA

FINISÁ , finisez , vb . I . Tranz . A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări , pentru a le da forma sau aspectul

 

FLĂMÂNZARE

FLĂMÂNZÁRE , flămânzări , s . f . ( Reg . ; la unele animale ) Partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului ; deșert . - Flămânzi ( pl . lui flămând ) + suf . -

 

FLANC

FLANC , flancuri , s . n . 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formații sau a unui dispozitiv de luptă . 2. Fiecare dintre cele două părți laterale ale peretelui abdominal , cuprinse între ultima coastă și șold . 3. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale unui filet , ale unui dinte de angrenaj etc . 4. Foaie de carton special , folosită în poligrafie pentru prepararea , prin presare , a matrițelor de stereotipie . 5. Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea

 

FRANCIU

FRÁNCIU s . n . Element chimic radioactiv , ultimul din familia metalelor alcaline , descoperit pe cale

 

FRIPT

FRIPT , - Ă , fripți , - te , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Despre alimente ) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului ; p . ext . prăjit . 2. Adj . ( Despre ființe ) Ars , rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte . 3. S . f . art . Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt , iar acesta și le ferește în ultimul moment . - V.

 

GLOSĂ

GLÓSĂ , glose , s . f . 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvânt dintr - o scriere ; spec . comentariu sau notă explicativă făcută pe marginea unui text . 2. Formă fixă de poezie în care fiecare strofă , începând de la cea de - a doua , comentează succesiv câte un vers din prima strofă , versul comentat repetându - se la sfârșitul strofei respective , iar ultima strofă reproducând în ordine inversă versurile primei

 

HIPOCONDRU

HIPOCÓNDRU , hipocondre , s . n . Regiune a peretelui abdominal la mamifere și la păsări , situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice , sub ultimele

 

HOLOCEN

HOLOCÉN s . n . , HOLOCÉN , - Ă , holoceni , - e , adj . 1. S . n . Ultima epocă a perioadei cuaternare ; aluviu . 2. Adj . Care se referă la holocen (

 

INFERENȚĂ

INFERÉNȚĂ , inferențe , s . f . Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din

 

INTERNAT

INTERNÁT , internate , s . n . 1. Așezământ școlar în care elevii primesc locuință și întreținere . 2. Stagiu de practică efectuat în spitale și în clinici de studenții în medicină din ultimii

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>