Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUFLU
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 86 pentru SUFLU.
CORN ^1 , ( I 1 , 6 ) coarne , ( I 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma corn de vânătoare ) Instrument de suflat , folosit la vânătoare sau pentru chemări , semnalizări etc . 4. Obiect făcut din corn ^1 ( I 2 ) sau în formă de corn ^1 ( I 1 ) , în care se păstrează praful de pușcă , sarea etc . ; p . ext . conținutul acestui obiect . 5. Produs de panificație din făină albă , de mici dimensiuni și în formă de semilună . 6. ( La pl . ) Nume generic dat părților unor construcții , organe de mașini , unelte etc . în formă de corn ^1 ( I 1 ) . 7. ( La sg . ) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn ^1 ( I 1 ) . Corn uterin . 8. ( În sintagma ) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar , când are forma de seceră . 9. Compus : cornul - secarei sau corn - de - secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee ; pintenul secarei ( Claviceps purpurea ) ; boală provocată de această ciupercă și ...
CORNÉT^3 , corneturi , s . n . Loc unde cresc corni ^2 . - Corn ^2 + suf . - et . CORNÉT^2 , corneți , s . m . ( Înv . ) Ofițer inferior de cavalerie ; stegar de cavalerie ; portdrapel . CORNÉT^1 , cornete , s . n . 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con , în care se împachetează diferite mărfuri . 2. ( În sintagma ) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie , care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab ; pavilion ( 4 ) . 3. Instrument muzical de suflat , din alamă , asemănător cu trompeta , dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt . 4. ( În sintagma ) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet ^1 ( 1 ) , situate pe pereții laterali ai celor două nări . 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort , în formă de con ( retezat ) , în care se pune înghețată , frișcă , cremă
CRÍVĂȚ , s . n . Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord - est , aducând scăderi mari de temperatură ;
DOP , dopuri , s . n . 1. Bucată de plută , de cauciuc , de sticlă etc . cu care se astupă deschizătura unei sticle , a unul vas îngust etc . ; astupuș . 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului , a cavalului etc . , lăsând o gaură mică prin care se suflă . 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă . 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii , care împiedică
... un miros urât și greu ; a mirosi urât , a puți , a duhori . 2. ( Rar ; despre vânt ) A sufla
... gaze ) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr - un orificiu strâmt . 2. ( Despre unele ființe ) A sufla
FLAJOLÉT , flajolete , s . n . 1. Mic instrument de suflat , de lemn sau de metal , asemănător cu flautul , folosit în orchestre și în fanfare . 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde , prin atingere foarte usoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise ( la jumătate , la o treime , la un sfert etc . ) . [ Pl . și : ( m . ) flajoleți . - Var . : flajeolét s .
FLÁUT , flaute , s . n . Instrument muzical de suflat alcătuit dintr - un cilindru îngust de lemn sau de metal , prevăzut cu găuri și cu
FLIGÓRN , fligornuri , s . n . Instrument muzical de suflat , cu clape , făcut din alamă și folosit mai ales în
FLUÍD , - Ă , fluizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre corpuri ) Cu coeziune slabă între molecule . 2. S . n . Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici . 3. S . n . Suflu , impuls , curent ;
FLÚIER , fluiere , s . n . 1. Instrument muzical popular de suflat , alcătuit dintr - un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri . 2. Instrument mic , mai ales de metal , cu care se fluieră ; fluierătoare . 3. ( Tehn . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete , făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi , întrebuințat mai ales pentru semnalizare . 4. Șuierătură , fluierătură . 5. ( Pop . ) Gambă ; tibia . [ Pr . : - flu -