Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂNDURĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 98 pentru SCÂNDURĂ.
COTÉȚ , cotețe , s . n . Adăpost pentru păsări , porci sau câini , făcut din scânduri sau din zid . 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf , făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru , astfel încât peștele , odată intrat în ea , să nu mai poată ieși . [ Var . : coteáță s .
COVÁTĂ , coveți , s . f . ( Reg . ) 1. Albie ( 1 ) . 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului . 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine
CRIVÁC , crivacuri , s . n . 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață . 2. Troliu rudimentar de lemn , acționat manual , folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime . 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației . - Et .
DUȘUMEÁ , dușumele , s . f . Pardoseală de scânduri ( a unei
... m . 1. S . n . Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi , în care se păstrează rufe , haine , vase , cărți etc . 2. S . m . Scândură
ECARISÁ , ecarisez , vb . I . Tranz . 1. A tăia bușteni pentru a - i transforma în scânduri groase , prismatice . 2. A jupui pielea de pe animalele
FĂȚUITÓR , - OÁRE , fățuitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care fățuiește . 2. S . n . Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn . 3. S . f . Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid ; drișcă . 4. S . n . Cuțit puțin curbat , cu două mânere , care servește , în tăbăcărie , la fățuirea manuală a pieilor . [ Pr . : - țu - i - ] - Fățui + suf . -
FĂLȚUÍ , fălțuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea . 2. A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură ( în vederea manipulării , păstrării sau în vederea broșării ori a
FĂLCEÁ , fălcele , s . f . Fiecare dintre : a ) cele două tălpi ale saniei ; b ) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut ; c ) cele două scândurele între care intră limba meliței ; d ) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier . - Falcă + suf . -
FÓDRĂ , fodre , s . f . Căptușeală din scânduri aplicată pe pereții care separă încăperile unei
FUSCÉL , fuscei , s . m . 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut ; vergea , joardă . 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări . 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului . 4. ( Rar ) Cotor de ceapă . [ Var . : fușcél , fuștél s .