Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRIME
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 271 pentru MĂRIME.
... SUBMULTÍPLU , submultipli , s . m . ( Mat . ) Mărime care se cuprinde de un număr întreg de ori într - o mărime
... TELEMĂSÚRĂ , telemăsuri , s . f . Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate , după traducerea ei într - o mărime
... a exprima ( cu ajutorul artei ) . 3. Fig . A înfăptui , a pune în practică . 4. ( Tehn . ) A transforma o mărime de o anumită natură într - o mărime de altă natură . 5. ( În expr . ) A traduce ( pe cineva ) în fața justiției = a aduce ( pe cineva ) înaintea unei instanțe judecătorești ...
TRADUCTÓR , traductoare , s . n . Dispozitiv , sistem tehnic care stabilește o corespondență între valorile unei mărimi specifice acestui sistem și valorile unei mărimi de altă natură , specifice altui sistem , utilizat în tehnică , electricitate și telecomunicații ; spec . aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice primite în caracterele tipografice
... ÎMPUȚINÁ , împuținez , vb . I . Refl . A se reduce ca număr , ca mărime
... ÎMPUȚINÁT , - Ă , împuținați , - te , adj . Care a scăzut ca număr sau ca mărime
... ȘABLÓN , șabloane , s . n . 1. Model în mărime naturală al unei piese , care servește la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin așchiere ori prin deformare , pentru limitarea unor porțiuni de suprafață pe care ...
... ȘOIM , șoimi , s . m . 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi , de mărime variată , agere și puternice , cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte , care se hrănesc cu pradă vie , mai ...
ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,
ABÁTERE , abateri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) abate ^2 și rezultatul ei . 2. Diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea - limită admisă a unei mărimi și valoarea ei
ADITIVITÁTE s . f . Proprietate a unei mărimi , a unei constante , a unei funcții etc . de a fi aditivă ( 1 ) . - Aditiv + suf . -