Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNIAT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 55 pentru MÂNIAT.

IUTE

IÚTE , iuți , adj . 1. Care acționează sau reacționează repede ; expeditiv , prompt ; care se produce repede , prompt . Om iute . Replică iute . 2. Care se enervează , se supără , se mânie ușor ; irascibil ; violent . 3. Care are gust înțepător ; care produce o senzație gustativă usturătoare ; picant . Mâncare iute . Gust

 

MÂNIA

MÂNIÁ , m ? nii , vb . I . Refl . A se lăsa ori a fi cuprins de mânie ( 1 ) , a se supăra foarte tare , a - și ieși din fire , a se

 

MÂNIE

MÂNÍE , mânii , s . f . 1. Izbucnire de iritare violentă , dar trecătoare , împotriva cuiva sau a ceva ; furie , supărare mare . 2. ( Pop . ; adesea determinat prin " lui Dumnezeu " , " cerului " , " pământului " ) Prăpăd , urgie , grozăvie , nenorocire ,

 

NĂBĂDĂI

NĂBĂDĂI ^1 s . f . pl . 1. ( Pop . și fam . ) Acces de furie , de mânie . 2. ( Pop . ) Criză epileptică . - Et . nec . NĂBĂDĂÍ^2 , năbădăiesc , vb . IV . Refl . ( Rar ; despre animale ) A manifesta neastâmpăr ; a se frământa , a se

 

NĂBĂDAICĂ

NĂBĂDÁICĂ , năbădăici , s . f . ( Reg . ; mai ales la pl . ) 1. Acces de furie , de mânie . 2. ( Criză de ) epilepsie . - Năbădăi ^1 + suf . -

 

NĂDUF

NĂDÚF ( 3 ) , nădufuri , s . n . ( Pop . ) 1. Senzație de greutate în respirație , care constituie simptomul mai multor boli ; sufocare , înecăciune ; spec . astmă . 2. Căldură mare , înăbușitoare ; caniculă , arșiță , zăpușeală . 3. Supărare , necaz , ciudă , mânie . [ Var . : ( reg . ) năduh s .

 

NECĂJI

... NECĂJÍ , necăjesc , vb . IV . 1. Tranz . A pricinui cuiva un necaz , o neplăcere ; a face cuiva sânge rău ; a mânia , a amărî , a supăra . 2. Refl . A depune eforturi ( mări ) pentru realizarea unui scop ; a - și da ...

 

NECAZ

NECÁZ , necazuri , s . n . 1. Stare a celui necăjit ; supărare , mâhnire , tristețe , amărăciune ; suferință . 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală ; neajuns , neplăcere , impas ; ( la pl . ) încercări , greutăți . 3. Pornire împotriva cuiva ; mânie , furie , ciudă ,

 

OȚĂRÎ

... OȚĂRÎ , oțărăsc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se mânia , a se înfuria ; a se răsti la cineva . 2. A face grimase , a se strâmba ( din cauza ...

 

OȚĂREALĂ

OȚĂREÁLĂ , otăreli , s . f . 1. ( Rar ) Supărare mare , mânie , furie ; oțărâre . 2. Grimasă , neplăcere , dezgust exprimat printr - o strâmbătură ( cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut ) . - Oțărî + suf . -

 

OȚETI

... oțet ; a se înăcri . 2. Fig . ( Rar ) A deveni aspru , mânios , sever ; a se supăra , a se mânia

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>