Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNIAT

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 55 pentru MÂNIAT.

CRÂȘCA

CRÂȘCÁ , crâșc , vb . I . Intranz . 1. ( Reg . ) A scrâșni din dinți de ciudă , de mânie etc . 2. ( Despre zăpada înghețată ) A scârțâi , a trosni ( sub picioare ) . - Formație

 

DETUNA

... un zgomot ca al tunetului ; a bubui ; p . ext . a răsuna . 2. Intranz . Fig . ( Despre oameni ) A - și manifesta mânia în mod zgomotos . 3. Intranz . și tranz . ( La pers . 3 ) A trăsni . 4. Tranz . ( Adesea fig . ) A zdrobi , a nimici ...

 

DRÂMBOI

... DRÂMBOÍ^2 , drâmboiesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ) A - și manifesta supărarea , mânia

 

FURIE

FÚRIE , furii , s . f . Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine ; mânie nestăpânită ;

 

FUROARE

FUROÁRE , furori , s . f . 1. ( Rar ) Mânie , furie , delir furios . 2. ( Rar ) Pasiune violentă , patimă arzătoare ; încântare . 3. ( Fam . ; în expr . ) A face furori = a provoca admirație , senzație , mai ales pentru aspectul

 

INDIGNARE

INDIGNÁRE , indignări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) indigna . 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune , mânie și dispreț , provocată de o faptă nedemnă , nedreaptă sau rușinoasă ;

 

IRASCIBIL

IRASCÍBIL , - Ă , irascibili , - e , adj . Care se supără , se înfurie ușor , iute la mânie ;

 

IRITAT

IRITÁT , - Ă , iritați , - te , adj . 1. Care se află în stare de enervare , de surescitare nervoasă , de mânie trecătoare ; ațâțat , surescitat , enervat . 2. Care este inflamat , ușor

 

IUȚEALĂ

IUȚEÁLĂ , iuțeli , s . f . 1. Caracterul a ceea ce este iute , grabă cu care se mișcă cineva sau ceva ; viteză ( mare ) ; repeziciune . 2. Gust înțepător , pișcător , picant . 3. Mânie ; violență . - Iuți + suf . -

 

IUȚI

... prompt ; a ( se ) grăbi . Își iuțește pașii . 2. Refl . ( Rar ) A se enerva , a se supăra , a se mânia ușor . 3. Tranz . și refl . A da sau a căpăta un gust înțepător , usturător , picant . Mâncarea s - a iuțit ...

 

IUTE

IÚTE , iuți , adj . 1. Care acționează sau reacționează repede ; expeditiv , prompt ; care se produce repede , prompt . Om iute . Replică iute . 2. Care se enervează , se supără , se mânie ușor ; irascibil ; violent . 3. Care are gust înțepător ; care produce o senzație gustativă usturătoare ; picant . Mâncare iute . Gust

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>