Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LINIAT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 177 pentru LINIAT.
ȚĂRÚȘ , țăruși , s . m . Par scurt , ascuțit la un capăt , care se înfige în pământ și care servește pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar , o linie de demarcație etc . - Et .
ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest
AGNÁT , - Ă , agnați , - te , s . m . și f . ( Jur . ) Rudă în linie
AGÓNĂ s . f . Linie de pe suprafața pământului ale cărei puncte nu prezintă declinație
ALINIAMÉNT , aliniamente , s . n . 1. Linie dreaptă , deteminată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte ; p . ext . poziția mai multor puncte sau obiecte de - a lungul unei linii drepte . 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație , cuprinsă între două curbe consecutive . [ Pr . : - ni -
ALINIÁT^2 , - Ă , aliniați , - te , adj . 1. Care este așezat în linie dreaptă . 2. ( Despre țări ) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat . [ Pr . : - ni - at ] - ALINIÁT^1 s . n . v .
ANFILÁDĂ , anfilade , s . f . Șir de clădiri , de portice sau de colonade care se succedă în linie
ARC , arcuri , și ( 2 ) arce , s . n . 1. Armă ( primitivă ) de aruncat săgeți , alcătuită dintr - o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii . 2. Porțiune dintr - o circumferință sau dintr - o linie curbă . Arc de cerc . 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism , care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări . Arc de automobil . 4. ( În sintagma ) Arc electric ( sau voltaic ) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate . 5. ( Fiziol . ; în sintagma ) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea
ASCENDÉNȚĂ , ascendențe , s . f . Linie ascendentă de rudenie ; familie din care se trage cineva , origine a
ASCENDÉNT , - Ă , ascendenți , - te , adj . , subst . 1. adj . Care urcă , suitor . 2. S . m . , s . f . Rudă în linie directă care face parte dintr - o generație anterioară . 3. S . n . ( Cu determinări introduse p . prep . " asupra " ) Autoritate
ASCENSÓR , ascensoare , s . n Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă , pe linie verticală , mărfuri sau persoane ( în clădirile cu mai multe etaje ) ; lift . - DIn fr .