Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTUR
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 63 pentru CONTUR.
IMPRESIONÍSM s . n . Mișcare artistică apărută în a doua jumătate a sec . XIX , caracterizată prin renunțarea la contururile precise , la detalii , la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina ( în pictură ) , prin modelarea fragmentară a suprafețelor ( în sculptură ) , printr - o mare libertate a formelor , lărgirea cadrului tonal și subiectivitatea coloritului ( în muzică ) , prin tendința de a reda impresii fugitive , și cele mai intime nuanțe personale ( în literatură ) . [ Pr . : - si -
INDUCTÁNȚĂ , inductanțe , s . f . ( Fiz . ) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate , egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux ;
... INFÓRM , - Ă , informi , - e , adj . Care nu are o formă determinată sau un contur
... JÁPȘĂ , japșe , s . f . Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării , cu contur
... mai multe puncte . 13. ( Mai ales la pl . ) Trăsătură caracteristică ce dă forma , aspectul , caracterul unui obiect , al unui tot , în special al unei figuri ; contur , profil . 14. Fig . Orientare principală , direcție a unui curent , a unei opinii etc . 15. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de ...
MATAHÁLĂ , matahale , s . f . 1. Ființă sau lucru de proporții exagerate ( cu contururi vagi , greu de identificat ) ; namilă , colos . 2. Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare îngrozitoare ; p . ext . arătare , nălucă . 3. Sperietoare , momâie ( mare ) . [ Var . : mătăhálă s . f . ] - Et .
MIOCÉN , - Ă , mioceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca inferioară a neogenului , caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale , în care s - au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți . 2. Adj . Care aparține miocenului ( 1 ) , privitor la miocen ; miocenic . [ Pr . : - mi -
NECONTURÁT , - Ă , neconturați , - te , adj . Fără contururi precise ; fig . neclar . - Ne - +
... NEDEFINÍT , - Ă , nedefiniți , - te , adj . l . Care nu este definit ; lipsit de contur
NELĂMURÍT , - Ă , nelămuriți , - te , adj . Care nu este lămurit , care nu se poate distinge ( precis ) ; cu contururi incerte ; nedeslușit , confuz ,
ORNAMÉNT , ornamente , s . n . 1. Detaliu sau obiect adăugat la un ansamblu pentru a - l înfrumuseța ; accesoriu , element decorativ folosit în artele plastice , în arhitectură , în tipografie pentru a întregi o compoziție și a - i reliefa semnificația . 2. Notă sau grup de note muzicale care se adaugă la o melodie , pentru a - i reliefa conturul , pentru a - i împodobi linia melodică ; semnul muzical