Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMAT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 223 pentru ARMAT.

APRINDE

APRÍNDE , aprínd , vb . III . 1. Tranz . A face să ardă focul sau un material combustibil ; a da foc unui obiect . 2. Tranz . ( Înv . ) A face să ia foc o armă . 3. Refl . Fig . A izbucni , a se dezlănțui . 4. Tranz . și refl . A face sau a începe să lumineze . A aprins lampa . 5. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A se înflăcăra , a se pasiona ; a - și ieși din fire . 6. Refl . ( Despre fân , cereale , făină etc . ) A se încinge ^1 ; a se

 

ARBALETĂ

ARBALÉTĂ , arbalete , s . f . Armă de aruncat săgeți sau proiectile , asemănătoare cu un arc , folosită în

 

ARC

ARC , arcuri , și ( 2 ) arce , s . n . 1. Armă ( primitivă ) de aruncat săgeți , alcătuită dintr - o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii . 2. Porțiune dintr - o circumferință sau dintr - o linie curbă . Arc de cerc . 3. Organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism , care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări . Arc de automobil . 4. ( În sintagma ) Arc electric ( sau voltaic ) = descărcare electrică foarte luminoasă care are loc între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate . 5. ( Fiziol . ; în sintagma ) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigură realizarea

 

ARCHEBUZĂ

ARCHEBÚZĂ , archebuze , s . f . Veche armă de foc , asemănătoare cu

 

ARMĂ

ÁRMĂ , arme , s . f . 1. Obiect , unealtă , aparat , mașină care servește în lupta împotriva inamicului , la vânat , în unele probe sportive etc . 2. ( La pl . ) Armament . 3. ( În sintagma ) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului . 4. Fig . Mijloc de luptă ( pe planul ideilor , al politicii etc . ) . 5. ( La pl . ) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă , de pe un blazon

 

ARMĂTURĂ

ARMĂTÚRĂ , armături , s . f . 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție ( de beton armat ) . 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte . 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă , de control , de siguranță etc . , montate la o instalație , la o mașină etc . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și

 

ARMATOR

ARMATÓR , armatori , s . m . Persoană care armează o navă ; proprietar al unei

 

ARMIE

ÁRMIE , armii , s . f . ( Înv . ) Armată . (

 

ARUNCĂTOR

ARUNCĂTÓR , - OÁRE , aruncători , - oare , subst . 1. S . m . și f . Atlet specializat în aruncarea discului , suliței , greutății etc . 2. S . n . Armă de foc cu țeava neghintuită , cu pereți subțiri , ușor transportabilă , cu care se aruncă mine ;

 

ASEDIATOR

ASEDIATÓR , - OÁRE , asediatori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) ( Armată , persoană ) care asediază . [ Pr . : - di - a - ] - Asedia + suf . -

 

ASEDIU

ASÉDIU , asedii , s . n . Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit , pentru a - l

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>