Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACESTA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 2191 pentru ACESTA.
CORN ^1 , ( I 1 , 6 ) coarne , ( I 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma corn de vânătoare ) Instrument de suflat , folosit la vânătoare sau pentru chemări , semnalizări etc . 4. Obiect făcut din corn ^1 ( I 2 ) sau în formă de corn ^1 ( I 1 ) , în care se păstrează praful de pușcă , sarea etc . ; p . ext . conținutul acestui obiect . 5. Produs de panificație din făină albă , de mici dimensiuni și în formă de semilună . 6. ( La pl . ) Nume generic dat părților unor construcții , organe de mașini , unelte etc . în formă de corn ^1 ( I 1 ) . 7. ( La sg . ) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn ^1 ( I 1 ) . Corn uterin . 8. ( În sintagma ) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar , când are forma de seceră . 9. Compus : cornul - secarei sau corn - de - secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee ; pintenul secarei ( Claviceps purpurea ) ; boală provocată de această ciupercă și ...
CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu determinări ; în trecut ) Numele unor instanțe ( superioare ) judecătorești și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i câștiga favoarea , simpatia , dragostea . -
DAR ^2 , daruri , s . n . I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva , în semn de prietenie sau ca ajutor etc . ; cadou . 2. ( Bis . ) Prinos , ofrandă . II. 1. Însușire ( cu care se naște cineva ) ; aptitudine , vocație , talent . 2. Avantaj , binefacere . 3. ( În concepția creștină ) Ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului ; milă , har divin . DAR ^1 conj . , adv . A. Conj . I. ( Leagă propoziții sau părți de propoziție adversative ) 1. ( Arată o opoziție ) Cu toate acestea , totuși . 2. ( Arată o piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ? Dar ce vreți voi de la mine ? IV. ( Înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă , întărește înțelesul acestuia ) Mă voi apuca serios de lucru , dar serios ! B. Adv . ( Înv . și reg . ) Da , așa ,
... DECAPÓD , decapode , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de crustacee cu zece picioare ; ( și la sg . ) crustaceu care face parte din acest ordin . 2. ( La pl . ) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie ; ( și la sg . ) moluscă din acest
DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția . 2. S . f . Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate . 3. S . n . ( Elt . ) Element constructiv al unei antene ( 2 ) , folosit pentru mărirea
... DOCÉNT , docenți , s . m . 1. ( În alte țări ) Grad didactic onorific în învățământul superior , corespunzând de obicei aceluia de conferențiar ; persoană care are acest grad . 2. ( În țara noastră ; de obicei în sintagma doctor docent ) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s - au distins printr - o activitate valoroasă ...
DOCTORÁT , doctorate , s . n . Stagiu de calificare științifică superioară , efectuat după terminarea studiilor universitare , în vederea obținerii titlului de doctor ( 2 ) ; examen final , de susținere a unei lucrări , dat pentru obținerea acestui titlu ; titlu de doctor ( 2 ) obținut în urma acestui
... DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A transporta ceva sau pe cineva într - un ...
... două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre ; p . ext . zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest
EFORÍE , eforii , s . f . Nume dat unor instituții administrative de utilitate publică sau culturală din trecut ; consiliul de conducere al acestor instituții ; sediul acestor consilii ;
ELECTRÓNIC , - Ă , electronici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține electronilor sau electronicii , privitor la electroni sau la electronică . 2. S . f . Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric , interacțiunea dintre aceste particule , producerea lor etc . , precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor