Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERAT
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 303 pentru CONSIDERAT.
TERÉN , terenuri , s . n . 1. Întindere de pământ delimitată ( considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu ) . 2. Fig . Domeniu de activitate , de preocupări . 3. ( Urmat de determinări care arată destinația ) Spațiu special amenajat într - un anumit scop . Teren de
TIZ , - Ă , tizi , - e , s . m . și f . Persoană care poartă același nume cu alta , considerată în raport cu aceasta ; omonim (
TOPOCÉNTRU , topocentre , s . n . ( Astron . ) Locul de observație considerat ca punct de origine . - Topo - +
TOPOGRAFÍE s . f . Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului , cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici ( considerate plane ) , precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate , în scopul întocmirii de hărți și
TOT , TOÁTĂ , toți , toate , adj . nehot . , pron . nehot . , adv . , s . n . I. Adj . nehot . 1. ( La sg . ) Întreg ; integral , complet ; din care nu lipsește nimeni sau nimic ; cât există , cât este , cât are ; cât e de mare , cât se întinde , cât cuprinde ; cât durează , cât ține . Tot orașul . Tot timpul . 2. ( La sg . ) Perfect . 3. ( La sg . ) Fiecare ( dintre . . . ) , oricare ; care se repetă . 4. ( La pl . ) Care este în număr complet , fără să lipsească nici unul ; care este în serie completă , fără sa lipsească ceva . II. Pron . nehot . 1. ( La pl . ; cu nuanță de num . nehot . ) Lucrurile sau ființele câte intră în discuție sau care sunt de același fel ( fără să lipsească nici unul ) . 2. Lucrurile care , considerate împreună , formează un ansamblu . 3. ( Intră în compunerea unor adjective ) Atotcuprinzător . III. Adv . ( Exprimă continuitatea , persistența ) 1. Și acuma , în continuare , încă ; ( în construcții negative ) nici acuma , până acuma nu . . . 2. Mereu , tot timpul , toată vremea , totdeauna , pururea ; necontenit , neîncetat , întruna . 3. De repetate ori , adeseori , de multe ori . 4. ( Exprimă o gradație a
TOTÉM , totemuri , s . n . 1. Animal , plantă sau , rar , obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoș și protector al populației respective și venerat ca atare . 2. Imagine , reprezentată de obicei sculptural , a unui totem ( 1 ) . [ Pl . și : ( m . )
TOVÁRĂȘ , - Ă , tovarăși , - e , s . m . și f . 1. Persoană considerată în raport cu alta , de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză . 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea . 3. Epitet dat unei ființe , de obicei animal , care însoțește pe cineva ( în mod constant ) ; ființă credincioasă cuiva . 4. Asociat , părtaș ( într - o afacere ) . 5. S . f . art . ( Fam . , ieșit din uz ) Educatoare , învățătoare sau dirigintă în școala
TRÉCE , trec , vb . III . I. 1. Intranz . A merge fără a se opri , printr - un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva , a străbate un loc fără a se opri , a - și urma drumul , a fi în trecere pe undeva . 2. Intranz . A merge într - o anumită direcție , spre o anumită țintă , cu un anumit scop . 3. Intranz . A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva , a face o ( scurtă ) vizită cuiva . 4. Tranz . ( Pop . ) A ocoli . 5. Intranz . ( Adesea fig . ) A depăși , a merge mai departe de . . . , a lăsa în urmă . 6. Tranz . A sări , a păși peste un obstacol , peste o barieră , pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte . 7. Tranz . A transporta ( dincolo de . . . sau peste . . . ) . 8. Tranz . A atinge un corp , un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui . 9. Tranz . A petrece prin . . . , peste . . . , pe după . . . 10. Intranz . A se duce într - alt ...
TRIDÉNT , tridente , s . n . Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului
TROMBÓN , tromboane , s . n . 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă , mai mare decât trompeta , cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta . 2. ( Fam . și peior . ) Gură ( considerată ca organ al vorbirii ) . 3. ( Fam , ; la pl . ) Minciuni ; păcăleli ,
TUR ^2 , tururi , s . n . ( Fam . ) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului ; p . ext . partea dorsală a corpului omenesc . TUR ^1 , tururi , s . n . 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix , efectuată până la revenirea în punctul de plecare ; înconjur ; ( sport ) distanță egală cu lungimea pistei , considerată de la punctul de plecare al sportivului ; mișcare liniară pe un traseu , cu revenirea la punctul de plecare ; tură ^1 ( 2 ) . 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu ; raită . 3. Parte dintr - o competiție sportivă organizată după anumite norme , constând dintr - un șir de etape , care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor . 4. ( La jocul de cărți ) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie , pe rând , cărțile . [ Pl . și :