Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TULPINĂ
Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 400 pentru TULPINĂ.
PUBESCÉNȚĂ , pubescențe , s . f . ( Bot . ) Stare a tulpinilor sau a frunzelor
PUBESCÉNT , - Ă , pubescenți , - te , adj . ( Despre frunze , tulpini etc . ) Care este acoperit cu peri fini și mici , ca un
PUFULÉȚ , pufuleți , s . m . 1. Pufușor . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu frunzele ovale și florile albastre sau albe , care se cultivă ca plantă ornamentală ( Ageratum houstonianum ) . 3. ( La pl . ) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval , având aspectul unor tubulețe . - Puf ^2 + suf . -
PUFULÍȚĂ , pufulițe , s . f . Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi , cu flori roșii - purpurii , roz sau albicioase ( Epilobium ) ; plantă din acest gen . - Puf ^2 + suf . -
PUÍ^3 , pers . 3 puiește , vb . IV. Tranz . ( Reg ; despre păsări ) A face pui ^1 . [ Var . : puiá vb . I ] PUI ^2 , pui , s . m . Puișor ^2 . PUI ^1 , pui , s . m . , interj . I. S . m . 1. ( De obicei urmat de determinări care indică specia ) Pasăre , de la ieșirea din ou până la maturitate . 2. Spec . Pui ^1 ( I 1 ) de găină ; carnea gătită a acestei păsări . 3. P . gener . Orice animal de la naștere până la maturitate . 4. Ou sau larvă de insectă . 5. Copil . 6. Plantă tânără , puiet ; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante ; mlădiță , lăstar . 7. ( Pop . ; la pl . ) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul , pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești . 8. Ambarcație mică cu vâsle , folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari . II. Interj . ( De obicei repetat ) Strigăt cu care se cheamă puii ^1 ( I 2 ) sau alte păsări de
PÚSTULĂ , pustule , s . f . 1. ( Med . ) Leziune a pielii care se prezintă ca o veziculă plină de puroi . 2. ( Bot . ) Veziculă care se formează pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci
PUZDÉRIE , puzderii , s . f . 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la melițare și la scărmănare . 2. Mulțime de fulgi , de stropi de ploaie , de gunoaie mărunte etc . ( răscolite de vânt ) . 3. ( Cu determinări la pl . introduse prin prep . " de " ) Mulțime , număr mare . [ Var . : ( reg . ) pozdérie s .
RĂȚIȘOÁRĂ , rățișoare , s . f . 1. ( Zool . ) Rățușcă . 2. ( Entom . ) Gen de insecte coleoptere lungi , brune - cenușii , cu rostrul lățit , asemănător cu ciocul de rață , care atacă porumbul , sfecla , ovăzul etc . ( Tanymecus ) . 3. ( Bot . ; la pl . ) Plantă erbacee perenă , cu rizom și frunze lungi , cu tulpina scurtă , cu flori mari , albe , galbene sau violacee ( Iris pumila ) . - Rață + suf . -
RĂCHIȚÍCĂ , răchițele , s . f . 1. Diminutiv al lui răchită . 2. ( La pl . ) Mic arbust totdeauna verde , cu tulpina târâtoare , cu fructe roșii , acrișoare , comestibile ( Oxycoccus quadripetalus ) . 3. Arbust cu flori mici , galbene și cu frunze ascuțite , acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu ( Elaeagnus angustifolia ) . - Răchită + suf . -
RĂCHITÁN , răchitani , s . m . Numele a două plante cu flori roșii - purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor , la una în spice mari și dese ( Lythrum salicaria ) , la cealaltă în spice lungi și subțiri ( Lythrum virgatum ) . - Răchită + suf . -
RĂCHITÁR , răchitari , s . m . Fluture de noapte de culoare brumărie , a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor , găurindu - le lemnul ( Cossus cossus ) . - Răchită + suf . -