Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIR

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 379 pentru FIR.

MULINETĂ

MULINÉTĂ , mulinete , s . f . 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lansetă , fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr - o bobină cu manivelă , care servește la înfășurarea firului , și dintr - un mecanism de frânare . 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare . 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului

 

MUT

MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin cuvinte . 3. Adj . Care nu vrea sau nu poate să vorbească la un moment dat sau în anumite împrejurări ; p . ext . căruia nu - i place să vorbească ( mult ) , care este tăcut din fire , taciturn . 4. Adj . P . ext . ( Despre elemente ale naturii etc . ) Tăcut , liniștit . 5. S . m . și f . ( Reg . ) Om slut ; om nepriceput , prost ,

 

NĂBĂDĂIOS

NĂBĂDĂIÓS , - OÁSĂ , năbădăioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) 1. ( Pop . și fam . ) Care se supără ușor , care își iese repede din fire . 2. ( Reg . ) Epileptic . - Năbădăi ^1 + suf . -

 

NĂGARĂ

NĂGÁRĂ s . f . 1. Plantă erbacee din familia gramineelor , caracteristică vegetației din stepe , cu paiul înalt , frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre ( Stipa capillata ) . 2. ( Reg . ) Colilie . 3. ( Rar ) Neghină . [ Var . : negáră s . f . ] - Et .

 

NĂVĂDI

NĂVĂDÍ , năvădesc , vb . IV . Tranz . ( La războiul de țesut ) A trece firele urzelii prin ițe și spată , în ordinea cerută de modelul țesăturii . [ Var . : ( reg . ) nevedí , nividí vb .

 

NABEDERNIȚĂ

... NABEDÉRNIȚĂ , nabedernițe , s . f . Bucată de țesătură brodată cu fir

 

OGLINDĂ

OGLÍNDĂ , oglinzi , s . f . 1. Un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme , făcut din metal sau din sticlă , acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel , pe partea lucioasă , imaginea obiectelor . 2. P . anal . ( De obicei urmat de determinări ) Suprafață netedă și lucioasă ( în special a unei ape ) , care are proprietatea de a reflecta lumina . 3. Fig . Ceea ce înfățișează , reprezintă , simbolizează ceva ; icoană , imagine , tablou . 4. ( În sintagma ) Oglinda laptelui ( sau ugerului ) = porțiune de piele , netedă și lucioasă , la femelele bovinelor și ale altor animale , în dreptul perineului și al feselor , în care sensul firelor de păr este îndreptat de jos în sus . 5. ( Geol . ; în sintagmele ) Oglindă de falie ( sau de fricțiune , de alunecare ) = suprafață lustruită în roci , care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor

 

OLANDĂ

OLÁNDĂ s . f . Țesătură deasă și fină , făcută din fire de in de bună calitate , folosită la confecționarea lenjeriei de pat , de corp

 

OSTEOSINTEZĂ

OSTEOSINTÉZĂ , osteosinteze , s . f . Intervenție chirurgicală care constă în reunirea și imobilizarea fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor plăci sau fire metalice . [ Pr . : - te -

 

OTINC

OTÍNC , otincuri , s . n . ( Reg . ) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de

 

PÂC

... trag fumul din lulea sau din țigară ; b ) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare ; pac , poc ; c ) sunetul produs de un fir

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>