Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTERIZA

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 429 pentru CARACTERIZA.

OLIGOCEN

OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această

 

OLIGOFRENIE

OLIGOFRENÍE s . f . Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice , însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central , ca urmare a unor suferințe cerebrale , survenite în perioada intrauterină , în cursul nașterii sau în perioada

 

OM

OM , oameni , s . m . 1. Ființă superioară , socială , care se caracterizează prin gândire , inteligență și limbaj articulat , iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta , mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat . 2. ( Cu determinări care indică un raport de dependență ) Persoană care se află în slujba cuiva ; persoană de încredere . 3. Persoană de vază , de seamă . 4. Bărbat . 5. ( La sg . ) Persoană oarecare , cineva , oricine . 6. ( Art . ) Numele popular al constelației boreale Hercule . [ Gen . - dat . : omului ; voc . :

 

OMOFONIE

OMOFONÍE , omofonii , s . f . 1. Însușirea de a fi omofon . 2. Factură a unei piese muzicale caracterizată prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte ( care formează

 

ORÂNDUIRE

ORÂNDUÍRE , orânduiri , s . f . Acțiunea de a orândui și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu determinările " socială " și " social - economică " ) Treaptă a dezvoltării istorice a societății , caracterizată printr - un nivel determinat al forțelor de producție , prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații ; formațiune socială , formațiune social - economică . V.

 

ORHITĂ

ORHÍTĂ , orhite , s . f . Boală caracterizată prin inflamarea cordonului spermatic și a

 

ORIENTALISM

ORIENTALÍSM s . n . Ceea ce caracterizează pe orientali , moravurile , felul de a fi al

 

OS

OS , oase , s . n . 1. Element de bază al scheletului vertebratelor , caracterizat prin structura lui dură , solidă și rezistentă , de culoare albă . 2. Fig . ( La pl . ) Trup ; ființă , făptură . 3. Fig . Neam , familie , viță . 4. Compus : osul - iepurelui = plantă cu miros greu , cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase ( Ononis

 

OSCILAȚIE

OSCILÁȚIE , oscilații , s . f . 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa ; vibrație , pendulare , oscilare . 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic , însoțită de o transformare a energiei dintr - o formă în alta . 3. Fig . Nehotărâre , șovăială ;

 

OSMIRIDIU

OSMIRÍDIU s . n . Aliaj de osmiu și iridiu , caracterizat prin duritate mare , folosit la confecționarea vârfului penițelor de stilou , axelor pentru mecanismele de ceasornic

 

OSTEOPOROZĂ

OSTEOPORÓZĂ , osteoporoze , s . f . Stare patologică caracterizată prin rarefierea oaselor . [ Pr . : - te -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>