Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBĂ
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 392 pentru LIMBĂ.
MONOLINGVÍSM s . n . Întrebuințare a unei singure limbi ( cea maternă ) de către același individ sau același grup
MORFONOLOGÍE s . f . Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei
MULTILÍNGV , - Ă , multilingvi , - e , adj . ( Rar ) Care este sau poate fi exprimat în mai multe
N s . m . invar . A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană nazală ( 2 ) dentală ) . [ Pr . : ne ,
NAȚIONÁL , - Ă , naționali , - e , adj . Care este propriu sau aparține unei națiuni , unui stat , care caracterizează o națiune sau un stat ; care se referă la o națiune , la un stat sau le reprezintă ; care este întreținut sau instituit de stat ; ( despre instituții de cultură ) în care se vorbește limba națiunii
... NAȚIÚNE , națiuni , s . f . Comunitate stabilă de oameni , istoricește constituită ca stat , apărută pe baza unității de limbă , de teritoriu , de viață economică și de factură psihică , care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a ...
NEMȚÉȘTE adv . 1. Ca nemții , în felul nemților ; în limba germană . 2. ( În legătură cu verbul " a se îmbrăca " ) După moda occidentală ; p . ext . ( pop . ) orășenește . - Neamț + suf . -
... NEMȚÍ , nemțesc , vb . IV . Refl . ( Rar ) 1. A se asimila cu populația de limbă germană , a adopta modul de viață nemțesc ; p . ext . a se occidentaliza . 2. A adopta moda vestimentară occidentală ; a ...
NEMȚÍE s . f . 1. ( Reg . ; în construcții prepoziționale ) Limba germană . 2. ( Rar ) Nemțime . - Neamț + suf . -
NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .
NEOLINGVÍSTIC , - Ă , neolingvistici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor , prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite . 2. Adj . De neolingvistică . Școala neolingvistică . [ Pr . : ne -