Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.

PRÂSNEL

... din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n ...

 

PRĂBUȘI

... PRĂBUȘÍ , prăbușesc , vb . IV . Refl . și tranz . 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot ( de la înălțime ) ; a ( se ) prăvăli , a ( se ) nărui , a ( se ) surpa , a ...

 

PRĂJI

... PRĂJÍ , prăjesc , vb . IV . 1. Tranz . A supune un aliment acțiunii focului ( de obicei în grăsime încinsă ) pentru a - l face comestibil sau pentru a - l prelucra . 2. Refl . ( Fam . ; despre oameni ) A se expune la căldura soarelui sau a focului ... la o temperatură inferioară temperaturii de topire , pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face

 

PRELUNGI

... PRELUNGÍ , prelungesc , vb . IV . 1. Tranz . A face mai lung ; a lungi . 2. Tranz . și refl . A face

 

PREZENTA

... PREZENTÁ , prezínt , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face cunoscut celor de față , spunând numele , ocupația etc . ; a face cunoștință ( cu cineva ) ; a ( se ) recomanda . 2. Refl . A apărea , a se înfățișa într - un anumit loc sau în ...

 

PRIZĂ

... încăperi , al unui generator , al unei conducte etc . , prin care se realizează legătura electrică . 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea . 3. Angrenare a două roți dințate într - un mecanism . 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor ...

 

PROAȘCĂ

... PROÁȘCĂ , proaște , s . f . ( Pop . ) 1. Cantitate de apă , de noroi etc . care țâșnește de undeva și împroașcă . 2. ( În expr . ) A face ( sau a da ) proașca ( sau proașcă ) ( în , între sau prin . . . ) = a face

 

PROBĂ

PRÓBĂ , probe , s . f . 1. Confirmare a unui adevăr , dovedire ; dovadă , semn , mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva . 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute ; încercare ; verificare . 3. Repetiție ( făcută în vederea unei reprezentații artistice ) . 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice . 5. Obiect dintr - o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr - un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte ; eșantion , mostră 6. Pildă , exemplu ,

 

PROBĂLUI

... PROBĂLUÍ , probăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . și reg . ) 1. A încerca , a căuta să facă , să realizeze ceva ; a face tentative . 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă , la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor ...

 

PROBOSCIDIAN

... PROBOSCIDIÁN , proboscidieni , s . m . ( La pl . ) Ordin de mamifere , din care face parte elefantul , caracterizate prin trompa lor lungă , mobilă ; ( și la sg . ) animal care face

 

PROFESIONALIZA

... PROFESIONALIZÁ , profesionalizez , vb . I . Tranz . și refl . ( Rar ) A face să capete sau a căpăta un caracter profesional ; a face

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>