Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUNĂ
Rezultatele 241 - 250 din aproximativ 622 pentru BUNĂ.
DIATERMÁN , - Ă , diatermani , - e , adj . ( Despre corpuri , medii ) Care lasă să treacă căldura , având o conductibilitate bună . [ Pr . : di -
DICHÍS , dichisuri , s . n . ( Pop . și fam . ) 1. ( La pl . ; adesea fig . ) Obiecte mărunte , piese , accesorii ( lipsite de importanță ) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare . 2. Podoabă , găteală ,
DICHÍU , dichii , s . m . ( Înv . ) Administrator al bunurilor unei mănăstiri ;
DISCRÉȚIE s . f . 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată . 2. Fig . Calitatea de a nu atrage atenția , de a nu șoca ( prin aspect ) . 3. ( Fam . ; în loc . adv . și expr . ) La discreție = cât poftești , cât vrei , fără nici o restricție , din belșug . A fi ( sau a ajunge , a rămâne , a pune , a lăsa ) la discreția cuiva = a fi ( sau a ajunge etc . ) la bunul plac , la dispoziția cuiva , supus puterii abuzive , capriciilor cuiva . [ Var . : ( înv . ) discrețiúne s .
DISCREDITÁT , - Ă , discreditați , - te , adj . Care și - a pierdut creditul , considerația , bunul renume ; compromis . - V.
DISPONÍBIL , - Ă , disponibili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De care se poate dispune , care nu are ( momentan ) o destinație precisă , care stă la dispoziție pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la un moment dat , fără a afecta restul cheltuielilor sau
... este disponibil . 2. ( În loc . adv . ) În disponibilitate = scos ( temporar ) dintr - o slujbă ( cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate ) . 3. Lucru , bun de care se poate dispune ; rezervă . 4. ( Mai ales la pl . ) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor ...
DISPOZÍȚIE , dispoziții , s . f . 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într - o lege sau într - un regulament ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un anumit fel , într - o anumită ordine ; alcătuire , construcție după un anumit plan . 3. Stare sufletească ( bună sau rea ) ; p . ext . dorință ( momentană ) de a face un anumit lucru . [ Var . : dispozițiúne s .
DISPÚNE , dispún , vb . III . 1. Tranz . A hotărî , a decide ; a ordona . 2. Intranz . A avea la dispoziție , a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință . 3. Intranz . A ieși învingător într - o competiție sportivă , într - un meci ; a învinge . 4. Tranz . A așeza într - o anumită ordine ; a aranja . 5. Refl . A căpăta o bună dispoziție , a deveni vesel ; a se
DISPÚS , - Ă , dispuși , - se , adj . Aflat într - o situație sau într - o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru ; înclinat să . . . gata să . . . Expr . A fi ( bine ) dispus = a ) a avea bună dispoziție , a fi vesel , mulțumit ; b ) a fi ușor amețit de băutură . A fi rău ( sau prost ) dispus = a fi într - o stare sufletească rea . - V.
... dobitoci , - oace , subst . , adj . 1. S . n . Animal patruped ( domestic ) . 2. S . m . și f . , adj . ( Peior . ) ( Om ) care este lipsit de inteligență sau de bun