Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFERI
Rezultatele 231 - 240 din aproximativ 401 pentru REFERI.
NADÍR s . n . ( Astronom . ) Punct de pe bolta cerească , opus zenitului , situat la intersecția verticalei locului la care ne referim cu emisfera cerească
NATURÁL , - Ă , naturali , - e , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care se referă la natură ( 1 ) , care aparține naturii ; care se găsește în natură . 2. Care este generat , produs , creat de natură ( 1 ) , fără intervenția omului ; p . ext . veritabil , curat , pur . 3. Care este lipsit de artificiu , de rafinament , de afectare , simplu ; care se realizează spontan , fără efort sau constrângere . 4. Care este conform cu natura cuiva , înnăscut , nativ ; propriu , specific cuiva . 5. Care concordă , se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă , cu ordinea firească a lucrurilor ; normal , firesc . II. Adv . Firește , desigur , bineînțeles . III. S . n . ( Astăzi rar ) Naturalețe ,
NECROBIÓTIC , - Ă , necrobiotici , - ce , adj . ( Med . ) Care se referă la necrobioză . [ Pr . : - bi -
NECROLÓGIC , - Ă , necrologici , - ce , adj . Care se referă la
NEFROSCLERÓTIC , - Ă , nefrosclerotici , - ce , adj . ( Med . ) Care se referă la
NEGUSTORÉSC , - EÁSCĂ , negustorești , adj . 1. Care se referă la negustori , care este alcătuit din negustori , specific negustorilor , de negustor . 2. Care ține de comerț , privitor la comerț ; comercial . - Negustor + suf . -
NEOGÉN , - Ă , neogeni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A doua perioadă a erei neozoice , caracterizată prin existența unor specii de plante și de animale din paleogen , precum și a altora care trăiesc și astăzi . 2. Adj . Care aparține neogenului ( 1 ) , care se referă la neogen . [ Pr . : ne -
NEOGRÉC , - EÁCĂ , neogreci , - ce , adj . 1. ( În sintagma ) Limba neogreacă ( și substantivat , f . ) = limba greacă din perioada modernă , începând din sec . XVI până în zilele noastre ; greaca modernă . 2. Care se referă la limba neogreacă ( 1 ) , care ține de limba neogreacă , propriu limbii neogrecești sau , p . ext . , poporului grec modern sau Greciei moderne ; neogrecesc . Influența neogreacă . [ Pr . : ne -
NEOLÍTIC , - Ă , neolitici , - ce , adj . 1. S . n . Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz , prin apariția agriculturii primitive , a creșterii vitelor și a olăriei ; epoca pietrei lustruite . 2. Adj . Care aparține neoliticului ( 1 ) , care se referă la neolitic . [ Pr . : ne -
NEOPLÁZIC , - Ă , neoplazici , - ce , adj . ( Med . ) Care se referă la neoplazie sau la neoplasm , caracteristic , propriu pentru neoplazie . Țesut neoplazic . [ Pr . : ne -
NEOROMÁNTIC , - Ă , neoromantici , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Adept al neoromantismului . 2. Adj . Care ține de neoromantism , caracteristic , propriu neoromantismului , care se referă la neoromantism . [ Pr . : ne -