Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEREN

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 394 pentru TEREN.

LOT

... LOT , loturi , s . n . 1. Fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren

 

LOTIZA

... LOTIZÁ , lotizez , vb . I . Tranz . 1. A împărți un teren în loturi ; a parcela . 2. A împărți în loturi , după anumite criterii , o cantitate de material , o mulțime de obiecte etc ...

 

LOVI

LOVÍ , lovesc , vb . IV . 1. Tranz . , intranz . și refl . A ( se ) atinge cu putere , a ( se ) izbi . 2. Tranz . și refl . A ( se ) atinge ( fără violență ) . 3. Refl . A da peste o piedică , a se împiedica , a se izbi de . . . 4. Tranz . A izbi drept în țintă cu un proiectil , cu o săgeată etc . 5. Refl . recipr . ( Înv . ; despre țări , terenuri etc . ) A se învecina . 6. Tranz . ( Despre stări fiziologice , boli etc . ) A veni brusc asupra cuiva , a cuprinde , a apuca , a copleși . 7. Refl . recipr . ( Înv . ) A se asemăna , a se potrivi . 8. Tranz . ( Înv . ) A

 

LUCIU

LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței unui solid , datorit reflexiei luminii ; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de

 

MÂL

MÂL , mâluri , s . n . Pământ ( argilos ) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape sau pe terenuri inundabile ; pământ noroios format sub acțiunea apei ;

 

MAIDAN

... MAIDÁN , maidane , s . n . Teren

 

MAJARCĂ

MAJÁRCĂ s . f . Soi autohton de viță de vie cultivat pe terenuri nisipoase , cu boabe mari de culoare verzuie - ruginie . - Et .

 

MAMELON

... MAMELÓN , mameloane , s . n . 1. Vârful proeminent al mamelei , unde se deschid canalele care secretă laptele ; sfârc . 2. Ridicătură de teren

 

MANTINELĂ

MANTINÉLĂ , mantinele , s . f . 1. Împrejmuire dreptunghiulară , rotunjită la colțuri , care delimitează terenul de joc la hochei pe gheață . 2. Marginea interioară a unei mese de

 

MARCA

... Fig . A constitui o notă specifică , o trăsătură caracteristică ; a reprezenta , a ilustra . 3. A delimita un teren , o suprafață etc . prin linii , semne ; a însemna . 4. ( Sport ) A obține unul sau mai multe puncte într - o competiție , într ...

 

MEIȘTE

... MEÍȘTE s . f . Teren

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>