Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 8932 pentru M.

MÂNĂSTIRESC

MÂNĂSTIRESC , - EÁSCĂ - EÁSCĂ adj . v .

 

MÂNCĂRICI

MÂNCĂRÍCI s . n . ( Fam . )

 

MÂNCĂRIME

MÂNCĂRÍME , mâncărimi , s . f . Senzație ( neplăcută ) provocată de anumite boli ale pielii , de o iritație trecătoare , de înțepătura unor insecte etc . și însoțită de nevoia de a se scărpina ;

 

MÂNCĂTORIE

MÂNCĂTORÍE , mâncătorii , s . f . ( Fam . ) 1. Hoție , fraudă , delapidare . 2. Intrigă , bârfeală . - Mâncător + suf . -

 

MÂNDREȚE

MÂNDRÉȚE , mândreți , s . f . 1. Frumusețe , splendoare . 2. ( Concr . ) Ființă , lucru cu aspect deosebit de frumos , de atrăgător . - Mândru + suf . -

 

MÂNDRULEANĂ

MÂNDRULEÁNĂ , mândrulene , s . f . ( Pop . ) Mândruță . - Mândră + suf . -

 

MÂNDRULICĂ

MÂNDRULÍCĂ , mândrulici , s . f . ( Pop . ) Mândruță . - Mândră + suf . -

 

MÂNGÂIERE

MÂNGÂIÉRE , mângâieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mângâia și rezultatul ei . [ Pr . : - gâ - ie - ] - V.

 

MÂNGÂIETOR

MÂNGÂIETÓR , - OÁRE , mângâietori , - oare , adj . Care mângâie ; dezmierdător ; desfătător , încântător ; încurajator , consolator ; mângâios . [ Var . : ( înv . și reg . ) mângâitór , - oáre adj . ] [ Pr . : - gâ - ie - ] - Mângâia + suf . -

 

MÂNGÂIOS

MÂNGÂIÓS , - OÁSĂ , mângâioși , - oase , adj . Mângâietor . [ Pr . : - gâ - ios ] - Mângâia + suf . -

 

MÂNGÂITOR

MÂNGÂITÓR , - OÁRE - OÁRE adj . v .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>