Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTRUMENT
Rezultatele 221 - 230 din aproximativ 690 pentru INSTRUMENT.
... CRONOMÉTRU , cronometre , s . n . Instrument de precizie care funcționează pe principiul ceasornicului , permițând măsurarea timpului până la fracțiuni de secundă ( folosit la normarea proceselor de muncă , la determinarea rezultatelor în ...
... CRONOSCÓP , cronoscoape , s . n . Instrument
... 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție și pe care era apoi pironit cu cuie ...
CU prep . 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ ; a ) indică asocierea : casă cu livadă ; b ) indică conținutul : pahar cu bere ; c ) indică o posesiune sau posesorul : mașinuță cu motor ; d ) indică o dependență , o legătură : rudă cu mine ; e ) indică o însușire : copil cu talent ; f ) indică instrumentul : călătorie cu
... CUȚÍT , cuțite , s . n . 1. Instrument de tăiat , format dintr - o lamă metalică și dintr - un mâner , având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie , în atelier etc . 2. Piesă tăioasă de ...
CUȚITĂRÍE , cuțitării , s . f . 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat . 2. Diferite feluri de cuțite . - Cuțit + suf . -
CUȚITÁR , cuțitari , s . m . 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat . 2. ( Fam . ) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări ; bătăuș . - Cuțit + suf . -
... CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă ...
... CULEGÁR , culegare , s . n . Instrument de metal de forma unei cutii alungite , cu trei pereți , dintre care unul mobil , care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri ...
CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus
... CURBIMÉTRU , curbimetre , s . n . Instrument