Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 2121 - 2130 din aproximativ 8917 pentru UN.
NORÓC , noroace , ( pop . ) s . n . 1. Soartă , ursită , destin ( favorabil ) . 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni , îndeplinirea unei dorințe etc . ; șansă , baftă . 3. Stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit ; fericire ,
NUANȚÁ , nuanțez , vb . I . Tranz . 1. A reproduce , a da nuanțele unei culori , ale unui ton etc . ; a reda ceva în diverse nuanțe . 2. Fig . A pune în evidență ( prin treceri subtile , gradate ) , a reliefa prin mijloace expresive ; a colora , a da expresie . [ Pr . : nu -
... atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a ...
OȚĂRÎ , oțărăsc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se mânia , a se înfuria ; a se răsti la cineva . 2. A face grimase , a se strâmba ( din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust ) . [ Var . : oțărí , oțerí , oțerî vb .
OBÁDĂ , obezi , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care , împreunate , alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn ( la car , la căruță , la moară etc . ) ; p . gener . partea circulară a unei roți de lemn ( peste care se montează șina . 2. ( La pl . ) Instrument de tortură în evul mediu , alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care , închizându - se , imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor ; p . ext . cătușe ,
OBICÉI , obiceiuri , s . n . 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni ; fel particular de a se purta sau de a face ceva ; obișnuință , învăț . 2. Deprindere consacrată ; mod de a se purta , de a se îmbrăca , rânduială , uz etc . comune unui popor sau unei comunități omenești ; datină , tradiție , uzanță , uz , rânduială . 3. ( Înv . ) Lege nescrisă , drept sau obligație statornicite prin tradiție ;
OBLICITÁTE s . f . Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață ; poziție
OBSERVÁȚIE , observații , s . f . 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces ; observare , cercetare , examinare ; studiu . 2. Remarcă , constatare . 3. Obiecție critică ; p . ext . mustrare , dojană ,
OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3. Prima fază a cercetării statistice , care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OBTURATÓR , obturatoare , s . n . Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent , a unui fascicul de lumină printr - o deschidere