Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIDICA
Rezultatele 211 - 220 din aproximativ 252 pentru RIDICA.
SPLÁU , splauri , s . n . Extremitate a unei punți așezată pe piloți , care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei și pe care stă pescarul cu sacoviștea . - Et .
... SPULBERÁ , spúlber , vb . I . Tranz și refl . 1. A ( se ) ridica în vârtej și a ( se ) duce departe ( împrăștiindu - se ) ; a ( se ) risipi , a ( se ) împrăștia . 2. Fig . A ...
SPÚMĂ , spume , s . f . 1. ( Adesea fig . ) Strat albicios care se formează la suprafața unui lichid agitat ; sistem dispers format într - un lichid în care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv . 2. Strat care se ridică deasupra unor alimente ( lichide ) în timpul fierberii sau al fermentației ( și care trebuie îndepărtat ) . 3. Clăbuci de săpun , de sudoare , de salivă . 4. Compus : spumă - de - mare = piatră
STÂRNÍ , stârnesc , vb . IV . 1. Tranz . A face ca un animal ( sălbatic ) , o pasăre etc . să iasă din culcuș , din ascunzătoare ( pentru a le prinde , a le vâna ) ; a scorni . 2. Tranz . A mișca , a urni ceva din loc ; a face să se ridice în sus praful , frunzele etc . 3. Tranz . A provoca pe cineva la ceva ; a îndemna , a ațâța . 4. Refl . ( Despre războaie , conflicte , fenomene ale naturii ) A se porni , a se isca , a se dezlănțui , a izbucni . 5. Tranz . ( Reg . ) A născoci , a scorni , a inventa . - Et .
STÁVILĂ , stavile , s . f . Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții , manevrată manual sau mecanic , servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape ; p . restr . fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului , care , coborându - se sau ridicându - se , opresc apa sau îi dau drumul , după
... STOR , storuri , s . n . Perdea de țesătură , de împletitură sau din scândurele subțiri , orizontale , paralele și mobile , care se poate lăsa și ridica
STRÍGĂT , strigăte , s . n . 1. Cuvânt , șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată ; țipăt , strigare . 2. Anunțare , semnalizare ( cu voce puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură . - Striga + suf . -
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
SUÍT s . n . 1. Faptul de a ( se ) sui ; urcare , suire , suiș ( 1 ) . 2. Acțiunea de a transporta un obiect într - un loc ridicat ;
TĂBÂRCĂ , tăbârce , s . f . ( Reg . ) 1. Par cu care se ridică greutăți ; drug . 2. Sarcină , greutate . [ Pl . și : tăbârci ] - Et .
... TĂBÂRCÍ , tăbârcesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . A purta ( sau a ridica ) o greutate în brațe , în mâini sau în spinare ; a târî după sine ceva greu . 2. Refl . A se cățăra cu ...