Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMUL
Rezultatele 201 - 210 din aproximativ 378 pentru PRIMUL.
LACTÁMĂ s . f . Compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre
LANSÁ , lansez , vb . I . Tranz . 1. A pune ( pentru prima oară ) în circulație , a difuza , a răspândi , a face ( larg ) cunoscut . 2. A arunca , a azvârli ( spre un
LIN ^3 , - Ă , lini , - e , adj . 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal , fără salturi și treceri bruște ( și în ritm moderat ) ; domol , liniștit , potolit . 2. ( Despre drumuri , pante etc . ) Cu înclinație mică , ușor de urcat sau de străbătut . 3. ( Despre sunete ) Lipsit de intensitate ; blând , potolit . 4. Calm , liniștit . LIN ^2 , linuri , s . n . 1. Vas de lemn , de tablă sau de beton în formă de jgheab , în care se adună și se storc strugurii . 2. Vas de lemn , de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii , a spirtului etc . ; vas , cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică . LIN ^1 , lini , s . m . Pește cu solzi mărunți , cu corpul gros , acoperit de mucus , care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă ( Tinca
LINIAMÉNT , liniamente , s . n . 1. Linie ( 1 ) , trăsătură . 2. Prima schiță a unei lucrări . [ Pr . : - ni -
LOGOGRÁF , logografi , s . m . Denumire dată primilor istorici greci care încercau să reconstituie istoria triburilor și a orașelor grecești pe baza legendelor și a
LONGITÚDINE , longitudini , s . f . Distanță în grade , măsurată pe ecuator , dintre meridianul care trece printr - un punct oarecare de pe glob și primul meridian ( meridianul 0 , care trece prin Greenwich ) , constituind una dintre cele două coordonate
LUDDÍSM s . n . Mișcare spontană de protest a muncitorilor englezi din a doua jumătate a sec . XVIII și din prima jumătate a sec . XIX , care s - a manifestat prin distrugerea
LUNI s . f . Prima zi a săptămânii , care urmează după
LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...
LUTEȚIÁN , - Ă , lutețieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Primul etaj al eocenului , ale cărui depozite caracteristice conțin faună de numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide etc . 2. Adj . Care aparține lutețianului ( 1 ) . [ Pr . : - ți -
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,